Al doilea post…
Ok, ma bucur ca am depasit complexul primului post, sa trecem la al doilea 
Prima senzatie pe blog e ciudata. Parca as vorbi singura intr-o camera goala. Parca as vorbi ca sa ma aud pe mine insami. Nu tu vizitatori, nu tu comentarii. Oare am innebunit? Cea mai nasoala faza e ca daca vreau sa am vizitatori si comentarii trebuie sa contiui sa vorbesc asa singura. Am cautat o ora “best way to start writing your blog” – si am gasit: sfaturi despre ce platforma sa folosesti, cum sa iti pui titlurile, cum sa faci SEO, cum sa-ti pui reclame pe blog, cum sa faci repede bani din blog, etc. Dar continutul fratilor, unde e? Pe ce sa fac SEO daca nu am continut? Cum sa scriu continut daca nu am un inceput. Cel mai inteligent sfat pe care l-am gasit e sa scriu un mesaj de “welcome to my blog” – dar chestia asta mi se pare extrem de falsa si nefolositoare nimanui.
Asa ca voi lansa o intrebare in eter, in speranta ca undeva, candva, cineva o va citi si poate se va indura sa mai si raspunda la ea, asa pentru stiinta generatiilor urmatoare:
Tu cum ti-ai inceput blogul? Chestii generale si nefolositoare nimanui? Direct in subiectul blogului? Sau cate un post pierdut asa in spatiu, cum am ales eu sa mi-l incep.
Asta e, gata, am scris si postul de inceput, blogul s-a lansat. Primul la comentarii primeste un biscuite.
Primul post…
Primul post e intotdeauna cel mai greu.
