Post de post
Bre, da mai scrie cineva vreun post pe blogul asta, sau ati inchis sandramaua?
No, cine s-ar fi gandit ca “one woman show” poate fi atat de obositor? Am citit undeva ca diferenta dintre o afacere si un copil mic e ca copilul mai si doarme din cand in cand. Ăleu cat de tru e!
Revin… Intre timp, delectati-va cu noua mea descoperire: Windows Really Good Edition
Din pacate nu am stiut sa il bag direct aici, dar dati click ca merita!
Lectie despre frica
Stiti de ce am publicat mai mult pe blog in ultimele zile?
Pentru ca am mai mult timp liber
Stiti de ce am mai mult timp liber?
De 6 luni lucrez la un proiect personal: mica mea afacere pe internet, visul meu, copilul meu, caruia ii dedic intre 3 si 20 (cel mai mult) ore pe zi. Fara un sef, fara angajati, fara colaboratori, doar eu cu ideile si cu priceperile mele. Acum am o dilema: totul este gata. Programare, design, marketing, comunicate de presa, totul totul, nu mai am ce sa-i fac. Este 100% pregatita de lansare. De fapt am depasit termenul de lansare cu o saptamana. Iar eu de 2 zile stau si citesc presa, scriu pe blog, imi fac curat in dulapuri, “cant” (=zdranganesc) la pian si fac prajituri. Pana si reviste de femei am inceput sa citesc. De ce? Ca sa ma pacalesc. Sa ma pacalesc ca mai am ceva de facut la site, desi el e terminat. Pentru ca mi-e frica sa-l lansez. Ce se intampla daca nu merge? Ce se intampla daca merge prea bine? Ce se va intampla daca toata lumea ma va uri? Ce se va intampla daca nu voi face fata numarului de clienti? Stilul meu de viata se va modifica cu siguranta. 6 luni am avut la ce sa visez, de ce sa ma agat, am avut in fata ochilor obiectivul asta, sa ma vad cu site-ul terminat si functional. Si acum, cand am ajuns acolo, m-a luat frica.
Maine dimineata la ora 9 il lansez. Fie ce-o fi. Inchide ochii si sari!
Ce te face sa vibrezi?
Un peisaj? O melodie? O amintire? Stii sentimentul ala cand orice faci nu poti scapa de chestia respectiva: fredonezi melodia si la dus, vezi imaginea si in vis…
Acum sunt obsedata de melodia asta. Tot ma chinui sa o invat dar din pacate am o varianta simplificata de care nu sunt multumita (am facut putin pian cand eram mica si de atunci cea mai mare relaxare pentru mine e sa invat cate o melodie noua si sa o zdranganesc la pian pana ii iese sange pe urechi lui iubi)
Are cineva din intamplare versiunea pe care o canta gagica asta?
O viata ideala (ll)
Trec anii si Ana ajunge la facultate. Este o mare realizare pentru familia ei: nu oricine intra in vremurile astea la facultate, mai ales la concurs de dosare. Facultatea este o componenta foarte importanta a unei vieti ideale. Nu conteaza ca a intrat la o specializare care nu se mai cauta din vremea razesilor, important e ca are fata facultate. Iar de aici incepe viata adevarata.
Petreceri, bautura, barbati, femei, pe toate le incearca Ana. Ca doar o viata are, una ideala, si e important sa o traiasca. Si ce e mai frumos e ca toata lumea vrea sa o cunoasca pe Ana. Mai ales barbatii. Dar asta e logic, pentru ca Ana intotdeauna a fost o fata frumoasa si cu standarde inalte. Iar cine spune altceva, moare de invidie.
Intrebari existentiale
Intrebari dificile, fara un raspuns simplu, dileme care i-au chinuit ani de-a randul pe marii ganditori ai lumii, acum in exclusivitate pe moldoveanca.ro
1. De ce toate gagicile care lucreaza in banci (in special la relatii cu publicul) sunt imbracate si aranjate de parca s-ar duce la nunta? Ok, eleganta o inteleg, cochetaria o inteleg, dar totusi! Fusta cu sclipici si bluza din satin in mijlocul zilei? Plus ca s-au inventat niste termeni descriptivi, cum ar fi “machiaj de zi” si “machiaj de seara”, “coafura casual” si “coafura de ocazie”. Fiecare tipa din asta are gaura ei dedicata in stratul de ozon, de la cele 3 tuburi de fixativ folosite in fiecare dimineata.
