O viata ideala (ll)
Trec anii si Ana ajunge la facultate. Este o mare realizare pentru familia ei: nu oricine intra in vremurile astea la facultate, mai ales la concurs de dosare. Facultatea este o componenta foarte importanta a unei vieti ideale. Nu conteaza ca a intrat la o specializare care nu se mai cauta din vremea razesilor, important e ca are fata facultate. Iar de aici incepe viata adevarata.
Petreceri, bautura, barbati, femei, pe toate le incearca Ana. Ca doar o viata are, una ideala, si e important sa o traiasca. Si ce e mai frumos e ca toata lumea vrea sa o cunoasca pe Ana. Mai ales barbatii. Dar asta e logic, pentru ca Ana intotdeauna a fost o fata frumoasa si cu standarde inalte. Iar cine spune altceva, moare de invidie.
Singura problema e ca examenele la facultatea asta sunt a naibii de grele. Orice examen de tip grila cu 2 raspunsuri, da sau nu, se numeste inuman. Dar Ana este o supravietuitoare. A trecut prin multe la viata ei, si nu o s-o opreasca din drum un mosnegel cu cocoasa si 4 ochi, spaima facultatii, care tot zice ceva de “cunt” la ora de geografie. Asta…filosofie… Nu conteaza, tot ie e. Iar ea a invatat engleza dă pă internet si stie despre ce vorbeste ala, nu mai trebuie sa treaca si pe la cursuri.
Orice fraza din proiectele Anei arata ca un oras dupa bombardament: ramasite de cratime sunt imprastiate peste tot (mai bine pui mai multe decat prea putine); ruine de cuvinte si prescurtari mutante bantuie pe foaia alba. Dar ce conteaza, profesorii inchid ochii pentru ca au nevoie de orele de la aceasta specializare de pe vremea razesilor iar Ana…Ana stie ce e important in viata. Nimanui nu-i place o fata prea desteapta, dar tuturor le place o fata cu facultate. Iar Ana exact pe asta se concentreaza: sa aiba facultate.
Ana termina facultatea si in sfarsit se vede cu diploma in mana. A facut si copii xerox, ca sa aiba mama si bunica ce sa-si puna pe perete, ca doar o fata au, si aia cu facultate. Dar, desi a atins foarte multe dintre conditiile necesare unei vieti ideale, Ana este cuprinsa de o neliniste din ce in ce mai mare. Pe zi ce trece simte din ce in ce mai mult ca lipseste ceva la inventar. Ce poate fi? se intreaba Ana, speriata. Isi rastoarna poseta – nimic, toate la locul lor. Se uita la unghii – nimic, toate la locul lor. Se uita la calendar – nimic, toate sunt cum ar trebui sa fie. Si atunci?
Deodata, Ana isi da seama de sursa nelinistii ei. Fuge disperata la oglinda si, printre lacrimi, vede inceputul sfarsitului. Ridurile incep sa se cunoasca. Fundul, oricat l-ar inghesui in blugi exagerat de stramti, nu reuseste sa-l scada sub 78,8 cm circumferinta. Ana isi da seama ca nu mai are mult timp la dispozitie. Cu ultimele puteri se imbraca cu rochia roz si se catara pe tocurile de 30 de cm. Se simte terminata, secata de vitalitatea ei dintotdeauna. Dar stie ca e o chestiune de viata sau de moarte, stie ca de asta depinde supravietuirea ei: acum ori niciodata. Cu ultimele zvacniri de viata pleaca la intalnire, sa cunoasca un nou barbat.
2 luni mai tarziu, Ana e mireasa. Destul de tarziu…avea deja 25 de ani… Deja o vorbeau babele pe la colturi ca e fata batrana. Dar azi n-au decat sa moara toate babele, pentru ca Ana a imbracat rochia alba si infoiata, de doar 3000 de euro (nu a gasit mai scumpa). Este in fata altarului, cu valul pe fata, inlacramata si timida ca o fata mare ce se afla. Cand preotul rosteste ultimele cuvinte ale ceremoniei, Ana izbucneste in plans. Este atat de emotionant! Atat de cutremurator! Atat de tragic!!!! Va apartine pe vecie aceluiasi barbat, o fata ca ea, atat de naiva, de nestiutoare, atat de pura si aproape virgina.
Dupa inca 7 luni vine si primul copil – o fetita de nota 10. Prematur domle, ce vrei, se mai intampla. Important e ca totul s-a terminat cu bine si acum Ana se poate numi femeie la casa ei.
Va urma
Altele pe acelasi subiect
Ti-a placut? Mai scot si altele, asa ca aboneaza-te!Leave a Comment
