Note to self: nu de apuca de nimic pana nu primesti avansul!
Pentru ca nimic nu e mai nasol decat sa se cace cineva in munca ta.
M-am tocmit cu o gagica sa ii fac un saitulet de 150 de euro (design + 50 de poze prelucrate + oleaca de seo + administrare anuala). Acu, n-oi fi eu buddha sau dojo, dar tot pot sa pun 3 butoane unul langa altul si sa le fac sa arate decent. Dupa 2 zile de munca imi da gagica sms ca nu mai vrea, ca si-a gasit mai ieftin. SMS! Nici macar telefon! SMS!
Acu.. tot raul spre bine, mai bibilesc oleaca la el si il pun la liber pe blog, macar sa aduca bucurie altor oameni daca mie nu mi-a adus decat paguba.
PS: categoria din care face parte postul asta - bancuri cu moldoveni - nu e deloc intamplatoare. Se pare ca totusi tindem sa fim mai neseriosi decat media populatiei (mai am si alte experiente…)
Cineva incearca sa imi transmita ceva, dar eu nu pricep…
Bai, deci am observat ca atunci cand fac pauza mare de la scris, numarul de abonati in feed “explodeaza”!(pentru mine +2 abonati in feed inseamna explozie). Deci numai atunci cand nu scriu, in zilele in care scriu e pauza mare la abonati. O fi vreun semn? 
:D
Moldova in ploaie
Poza facuta de tata, ca eu nu stiu sa fac in “halu” asta
Un nou site
Vreau sa fac un nou site, www.oameni-care-se-pisa-ca-nesimtitii-imputiti-pe-la-colturile-blocurilor.ro. Da, stiu ca e cam lung numele, asa e si indignarea mea. Am ajuns la saturatie frate, cred ca sunt 3-4 pe zi numai la coltul blocului meu. Pe aleea care duce spre intrarea blocului pute ca la buda publica, iar a avansa pe aleea aia e provocare. Bai frate, cat de greu e sa intri intr-un bar, sa-ti iei o cafea de 10 mii si sa ii rogi frumos sa le folosesti buda??? Bai, da am vazut chiar si femei care DUPA CE IES DE LA SLUJBA DE DUMINICA (am o biserica langa mine), intra frumos pe alee, isi ridica fusta si se usureaza, dupa care iar isi iau fata aia de mironosite care, atunci cand treci pe langa ele in fusta scurta, iti comenteaza “oooof, tineretul din ziua de azi!”
Azi unul a incercat sa intre si sa se pise in curtea parintilor mei!!!!! IN CURTE! Hai sa zicem, coltul blocului o fi la strada si poate au impresia ca e si proprietatea lor. Dar in curtea unei case? E ca si cum cineva ti-ar intra in sufragerie si ar incepe sa-ti toarne ingrasamant natural si mirositor la ghivecele florilor!
Ma gandeam sa ii pozez pe toti minunatii astia in mijlocul actului lor natural si sa le pun poza (cu close-up si cu toate detaliile fetei) pe un blog foto. Imi dau seama ca cine se pisa pe la colturile blocurilor probabil n-a auzit in viata lui de internet, dar poate vecinii lor au auzit.
Ultima data
Azi am vazut o faza unica si sunt absolut sigura ca e ultima data in viata mea cand vad asa ceva: o caruta incarcata cu fan, pe un drum de tara, copii care alergau dupa caruta ca sa calareasca parul ala care iese din spatele carutei si carutasul care ii alerga cu biciul pe copchii, ca sa ii impiedice sa se aseze acolo. Era exact ca intr-o poveste de Creanga sau ca intr-un tablou de Grigorescu. Era exact cum faceam noi cand eram mici si cum nu o sa mai faca pustii viitorului.
Stiam ca e ultima data cand am vad asa ceva, e ca si cum as fi vazut o femeie cu fusul in brate in epoca industriei textile performante. Am stat vreo 10 minute si m-am uitat la ei incercand sa memorez fiecare amanunt si fiecare senzatie a mea in timp ce priveam imaginea.
Cum ar fi daca, pentru fiecare scena din viata noastra, am sti cand se intampla ultima data? Cum ar fi daca, atunci cand vedem un prieten pentru ultima data, am sti ca urmeaza o mare cearta si ca asta e ultimul moment de liniste si de apropiere pe care il avem cu acel prieten? Cum ar fi ca, atunci cand vizitam un oras strain, sa stim ca nu o sa ne mai intoarcem acolo toata viata?
Am pretui mai mult viata daca am sti cand e ultima data cand se intampla ceva? Am incerca sa retinem fiecare senzatie si fiecare amanunt? Eu cred ca da. Dar din pacate nu ne este dat sa stim. Asa ca in contextul asta, parca capata un sens si concluzia cliseica “pretuieste fiecare moment ca si cum ar fi ultimul”
