Vanzatorii si restul lumii
Filed under: Bancuri cu moldoveni, Despre mine, Din viata, Magazine online
Tot am citit in ultimul timp articole despre vanzatoarele care iti arunca in scarba banii sau nu te servesc pana nu termina de baut cafeluta, asa ca m-am gandit sa va povestesc si cum este de cealalta parte a barierei, din lumea fascinanta si profunda a vanzatoarelor :).
Pentru cei care ma intreaba ce fac pentru a manca o paine, eu ma recomand ca “Manager Copy Center” si “Dezvoltator web” :))) Cei care ma cunosc stiu ca “copy center-ul” pe care il manageriez cu succes este compus din 7 mp de spatiu inchiriat in care fac xerox si fotografii pentru diversele acte de care are omul nevoie. In plus, mai am cateva site-ulete care mai platesc din facturi la sfarsit de luna. Si cum (deocamdata) eu sunt si angajat si patron si femeie de servici, in fiecare zi intru in contact cu tot felul de oameni, unii mai … binecuvantati acolo, la “mansarda”, altii mai putin
1. Un nene mi-a adus sa-i trag la xerox o foaie murdara de ceea ce parea a fi cafea. Bineinteles, copia a iesit la fel ca originalul, cu petele la locul lor. Dupa jumatate de ora omul a venit inapoi extrem de nervos si cu scandal, ca de ce i-am murdarit – atentie – nu copia, ci ORIGINALUL in xerox. Era convins ca, atunci cand i-am facut copie, originalul lui s-a murdarit printre rotitele xeroxului (????). Degeaba i-am aratat eu cum functioneaza masinaria, el nu putea sa inteleaga.
2. Un nene a venit cu un film sa faca poze. Cand i-am spus ca il costa 18 de lei, el a inteles 18 mii de lei vechi si mi i-a intins. Cand i-am spus pretul real, s-a enervat si m-a acuzat ca il iau de prost. Cand l-am intrebat cum de a crezut el ca 30 de fotografii costa doar 18 mii, s-a enervat si a plecat. In drumul lui, s-a gandit ca merit sa ma pedepseasca, si mi-a taiat cu un cutter si panoul de reclama pe care il am afara.
3. O cocoana a venit sa faca poze la urgenta. I le-am facut, i le-am taiat, i le-am pus intr-un pliculet, le-a luat si si-a vazut de drumul ei. Dupa jumatate de ora a venit nervoasa inapoi sa ma acuze ca i-am luat banii fara sa ii dau pozele. Ii spun politicos “cautati doamna ca le aveti”. Cauta asta ce cauta, isi rastoarna geanta, isi rastoarna portofelul, deja ajunsese isterica. Incepe sa urle ca ce atelier de rahat e asta, ca politia, ca opc-ul, ca garda, ca ma-sa si tac-su. Ca s-o fac sa taca ii spun ca ii mai fac un set de fotografii si i le dau la un jumatate de pret, macar consumabilele sa mi le scot cat de cat. Se calmeaza, ii fac, i le tai, i le pun intr-un pliculet. Cand le ia, intr-un gest reflex da sa le puna la buzunarul de la piept. Ghiciti ce alte poze a gasit acolo. Bineinteles ca nu mi-a mai platit fotografiile facute 2-a oara, doar le gasise pe primele.
4. afara scrie MARE cu litere de juma de metru “ XEROX”. Ghiciti cati ma intreaba pe zi “dooooooh…aici se trage la xerox …doooooooooh”? In jur de 100.
5. Chestia cu inmuiatul degetelor in cana mea cu apa n-o mai repet…
6. Vara stau cu usa inchisa pentru ca e cald. Iarna stau cu usa inchisa pentru ca e frig. Cu toate astea, daca vara nu proptesc bine usa, 50% din clienti au tendinta sa mi-o inchida. In schimb iarna, daca nu repet de 100 de ori pe zi “inchideti usa”, “inchideti usa”, “inchideti usa” (asta pe langa semnul “inchideti usa” care sta mare atarnat pe geam), 50% dintre clienti au tendinta sa imi lase usa deschisa. Asa e romanul, sucit.
7. Pozele tip buletin sunt 3 cm/4 cm. Astea trebuie pentru diferite diplome – de bac, de facultate, etc. Vine o gagica si ii fac poze tip buletin. Vine a 2-a zi cu scandal…ce i-am facut eu nu sunt 3/4. Ma uit eu la poze, ma uit eu la ea… “doamna, sunt 3/4, daca vreti masuram”. Scot eu rigla din sertar si dau sa masor. Face ea o fata lunga la mine si ma intreaba de ce centimetrul meu e mai mic decat centimetrul ei. Stiti ce se intamplase? Ea masurase acasa cu rigla cu inch (“), nu cu rigla cu cm.
8. Cea mai buna faza din ultima luna: Un nene vine sa imi aduca o poza la corectat si colorat. Poza de pe la 1300 toamna…(de fapt am aflat mai tarziu ca era exact din 1925) – extrem de neclara. Poza de grup, cu 15 oameni, din care el voia doar o babuta de acolo scanata, corectata si marita. Si nu asa…ci la 10×15, cand saraca poza nu se vedea bine nici asa la 2cm/2cm cum era. Efectiv din fata femeii se vedeau doar 4 umbre: 2 acolo unde ar fi trebuit sa fie ochii, 1 slaba rau in locul nasului si una si mai slaba in locul gurii. Ii spun omului ca, cu toate tehnicile mele de prelucrare, nu pot sa bag de la mine pixeli acolo unde nu sunt, pentru ca nu va mai fi aceeasi femeie. Daca nu exista o minima calitate nu ai ce-i face, o sa se vada de 100 de ori mai prost daca o marim. Iar de colorat nici nu mai zic… Spre surprinderea mea, omul s-a enervat, m-a acuzat ca nu VREAU sa-i lucrez. Doar ce e asa dificil… nu trebuie decat sa o maresc, asa cum fac baietii aia din filmele politiste, si gata. Daca o maresc suficient o sa i se vada foarte clar fata, doar asa ii identifica in filme pe criminali! Pe cuvantul meu, astea sunt exact cuvintele lui. Si era om la 50 de ani.
9. Din 10 clienti care isi fac dosar de preschimbare a permisului, 1 ma intreaba daca e adevarata faza cu chipurile de urmarire bagate in permisele astea noi. Care bineinteles ca nu e adevarata, dar nah…trebuie si presarii sa manance ceva scandal pe pane. Imi vine un nene pe la inceputul lui august cu permisul expirat, ca vrea sa si-l schimbe. Dar nu asa, oricum. Ca daca permisele astea noi are in ele cipe d-alea cu insemnul ghiavolului, de care te urmareste guvernu cu ele, el nu vrea, ca e om credincios. Ii explic eu cat pot de simplu ca asta cu cipurile e vrajeala, nu exista inca asa ceva, cel putin nu la noi…El nu si nu, ca stie sigur ca sunt cipuri in permise. Vad eu la mana lui un ceas si il intreb: “ce va face sa credeti ca guvernul, cia-ul sau dracul s-ar stradui atat sa va puna cipuri in permis? Sunt atatea alte obiecte pe care omul le cumpara de buna voie si care ar putea sa contina cipuri de urmarire, uitati de exemplu, ceasul de la mana dumneavoastra. Are si baterie, deci ar putea alimenta si un cip, vi l-ati cumparat de buna voie, nu aveti nici o banuiala in privinta lui.” La care omul meu: noooooo…nu se poate sa contine ceasu asta cip, doar l-am cumparat din America. Da, clar, pe acolo nu se urmareste lumea cu cipuri :))
10. Pe o masa exista urmatorul aranjament: spatiu liber, laptopul meu, xeroxul. De fiecare data cand vine cineva sa faca fotocopii, ghiciti unde isi aseaza documentele originale care asteapta sa fie xeroxate? In spatiul liber sau pe tastatura laptopului meu? In acest caz, oare nu am dreptate atunci cand mai explodez si eu si le spun ca laptopul nu e masa de mancat mamaliga pe ea?
Nebuni sunt de ambele parti – si de partea vanzatorilor, si de partea clientilor. Asa ca daca vedeti vreun vanzator ca se uita cu o mutra acra la voi, nu o luati personal, se poate sa fi avut o zi foarte grea si sa se intrebe in mintea lui : “oare tu esti urmatorul tampit despre care le voi povesti prietenilor?”
Altele pe acelasi subiect
Tags: amuzant, Despre mine, Din viata, educatie, nesimtire
Ti-a placut? Mai scot si altele, asa ca aboneaza-te!
20 Comments »
Leave a Comment
ana said :
September 1, 2009 at 12:48 pm
Foarte tare…cel putin numarul 7 si numarul 9 m-au distrat la maxim…:))))
Trebuie sa ai nervi de otel pentru tot ce ai povestit aici!Eu nu as rezista…as aparea la stirile orei 5…:)))
Ai toata admiratia mea!Felicitari!:)
admin said :
September 1, 2009 at 4:57 pm
dAImon said :
September 4, 2009 at 1:48 am
No, dar la majoritatea chestiilor te astepti, adica e normal sa vrea omu’ ce vede prin filme. Ca unii’s aiuriti e partea a doua.
Btw, lu’ tanti aia care a vrut al doilea set de poze, nu-i dadeam drumul pana nu-l platea. Asa, de vaca proasta.
Moldoveanca said :
September 4, 2009 at 8:11 am
Eh…am trecut-o la capitolul pierderi, ca doar nu exista afacere fara riscuri :)) Pana la urma lipsit de noroc e barba-su care o suporta, eu nu am fost nevoita sa o suport mai mult de 10 minute.
Iulia said :
September 4, 2009 at 10:56 am
Cata dreptate ai! Recunosc ca nu am vandut nimic niciodata, insa am avut ocazia sa vad tot felul de specimene atunci cand m-am aflat la cumparaturi. de-aia am si tendinta sa acord circumstante atenuante celor cu care intru in contact, atunci cand nu au chiar cea mai vesela figura posibila
LittleDot said :
September 26, 2009 at 6:13 pm
Lasă că sunt şi vânzătoare care chiar sunt nesimţite. În magazinele mari în principal, dacă întrebi de ceva ţi se răspunde cu mamaliga în gură. Plus de asta, asta e meseria ta, trebuie să zâmbeşti să mulţumeşti clienţii, dacă nu poti, nu lucra cu publicul, dute la magazie, dute la … Unde vrei, dar nu lucra cu oamenii.
IT Master said :
October 9, 2009 at 10:06 am
Vezi de ce e mai bine sa cumperi online, acolo toata lumea e amabila si iti ofera orice informatie, chiar daca in momentul ala bea si cafeaua:P
hordy said :
October 14, 2009 at 2:09 am
Suntem de aceaşi parte a baricadei. Eu muncesc într-un complex la o firmă de electronice şi electrocasnice. De nenumărate ori vin clienţi care aruncă la propriu cu banii pe birou că vor să plătească o rată la Altex (deşi se desfinţase demult) sau la altă fimă. Eu politicos le dau banii de pe birou, îi îndrum unde e cazul şi în loc de mulţumesc mi se dumnezeiesc câteva la cap şi mi se aruncă priviri criminale că nu vreau să le iau banii.
Sau imaginaţi-vă ce ar însemna să vină 100 de persoane pe zi să te întrebe dacă vinzi căni. La toţi le spui nu, nu, nu, apoi treci ” la dracu nu !” şi tot aşa până vânzătorul vi se va părea un om răuvoit.
esso said :
October 14, 2009 at 8:43 am
:)) woow. si ai dreptate, dar si vanzatorii cand vad clientul ca se enerveaza ar trebui sa inteleaga ca poate si clientul a avut o zi grea. deci daca e sa o luam asa, ar trebui sa existe compromis din partea amandurora.
posete said :
October 14, 2009 at 3:42 pm
Cred ca e super stresanta meseria asta pentru ochi. Stresant si ce-ai povestit pe acolo.
Goaga Catalin said :
October 19, 2009 at 9:59 pm
Nr. 7 este penala, eu i-as fi dat drepate si daca se putea ii faceam alte poze la 3inch/4inch.
Totul gratis, ba chiar imi ceream scuze, dupa care o rugam sa treaca cu buletinul pe la mine sa vad cum arata pozele.
Jocuri cu barbie said :
November 1, 2009 at 4:17 pm
mai cumpara o masuta mica si probabil o sa scapi de problema cu asezatul pe laptop.. nu de alta dar sa nu vina cu ceva mai greu si sa puna peste el :))
Marele Han said :
November 3, 2009 at 2:35 pm
gata, ai tras pe dreapta? mai asteptam relatari
Bogdan Epureanu said :
December 7, 2009 at 10:22 am
Lasa ca ai reusit sa scapi… macar acolo unde esti acuma nu mai ai parte de tarani de astia. :))
jules said :
April 9, 2010 at 7:29 pm
Ia uite ce spune Bogdan. Eu zic altfel. Si acolo vei avea parte de tarani,insa vei fi nevoita sa te adaptezi regulilor locului. Nu cred ca acolo o sa-ti mai permiti sa sari cu dulcele grai pe vreo unul. Stiu ca par ciufut, insa eu sint de parere ca daca te inteleg nu inseamna ca imi pasa. Intre anumite limite care trebuie sa fie foarte generoase. Din experienta mea la americani pot sa spun ca m-am dus pornit de multe ori in magazine sa fac scandal daca nu imi covenea ceva (aveam zile cind eram nervos din cauza de diverse, nu cautam la aia scandal). Nu aveam cu cine. Asta e partea naspa cind lucrezi cu publicul.
Succes oriunde ai fi in lumea asta
Jules
moldoveanca said :
April 9, 2010 at 7:44 pm
Jules, cred ca nu prea citesti blogul asta. Atata timp cat e magazinul meu si eu platesc chiria/intretinerea/salariile/impozitele, sar cu dulcele grai si invit afara pe cine doresc. Avem dreptul de a ne alege clientii…
Te regasesti cumva in lista specimenelor de mai sus?
jules said :
April 10, 2010 at 4:20 pm
Nu ai inteles ce am vrut sa spun. In lista de mai sus in nici un caz. Am cei 7 ani de acasa. Cita vreme o sa ai relatii cu publicul, eu spun ca (aproape) orice ti-ar spune cineva, tu trebuie sa fii de zahar. Pe mine nu ma intereseaza ca tu ai avut de-a face cu marele ciufut inaintea mea. Te inteleg insa nu dau doi bani. Pe mine ma intereseaza sa mi se rezolve problema pentru care am venit. Punct. Daca esti nepoliticoasa cu mine si nu din cauza mea, atunci iti voi raspunde pe masura. Altii poate te vor reclama. Si cred ca o reclamatie de genul asta intr-o tara civilizata si una din romania exista o diferenta legata de finalitate. Ca acolo ai mult mai putine sanse sa se ajunga la asa ceva, asta e alta poveste.
Clientul nostru, stapinul nostru! intre anumite limite generoase.
Am si eu experienta in relatiile cu publicul si am rezistat la multe. Pina la un punct. Cind am zis gata. Nu-i de mine.
Ma duc sa fac un ceai ! Weekend placut !
Jules
diana said :
April 20, 2010 at 7:24 am
pana acuma am avut doua randuri de joburi ce au implicat munca cu publicul si privind in spate am cateva flashuri in care nu sunt mandra cum am reactionat…e drept ca jobul respectiv presupunea oferirea unor informatii suplimentare si pe cat de blajina eram cu unii, au mai fost cazuri cand lipsa de priceperea ma scotea din pepeni..mai rar, dar tot “my bad”…pt orice ar fi - cum se spune si mai sus - “clientul nostru, stapanul nostru”
Ginecologie said :
August 5, 2010 at 12:45 am
Sa stii ca e diferita viata vazuta prin ochii salariatului si cea a patronului, tu vezi cauze si efecte, tu vezi pierderile, tu numeri orice banut din firma.
Nagajatul vede un patron zgarcit care nu ii face salariu de 3000 de euro ca daor sta pe un munte de bani si nu vrea sa le dea si lor.
Si eu sunt de multe ori un client nesuferit, si eu mna port uneori urat cu vanzatorii, dar de obicei cu aia prosti sau obraznici.
moldoveanca said :
August 5, 2010 at 9:37 am
@Ginecologie - si eu sunt client nesuferit cu cine merita. Si sunt si vanzatoare nesuferita, tot asa, cu cine merita! Ideea e ca uscaturi exista si de o parte si de alta! Maaaama, am si uitat de articolasul asta, acum mi se pare ca au trecut 20 de ani de la intamplarile respective