Psihoza Avatar

Da, am vazut filmul. Nu, nu l-am vazut la cinematograf si chiar ma bucur ca as fi regretat banii pentru bilet. Nu, nu m-a impresionat, nici macar nu pot spune ca mi-a placut. A fost un film prost, mi-a amintit de povestile cu padurea fermecata de cand eram mica. Numai ca pe alea le savuram la 5 ani, acum la 25 parca lipseste ceva…

[Read more....]

Sfarsitul lumii

Ati observat ca intotdeauna cand vine vorba de vreun eveniment care ar putea sa insemne sfarsitul omenirii, batranii cred cel mai mult in el? Cum are loc vreun eveniment, fie ca e experimentul de la Geneva, fie ca e vreo eclipsa de luna sau de soare, fie ca e vreo furtuna mai puternica, toti mosnegii anunta sumbru ca pana aici ne-a fost. Dumnezeu va ineca lumea, pedepsind-o pentru pacatele ei. In decembrie 1999 era teroare cu babele, nu mai vedeai nici una pe strada. Daca mai aveai si nenorocul sa ai vreo baba fanatica printre cunoscuti, trebuia sa-i suporti prevestirile apocaliptice, anuntate cu un ciudat zambet de satisfactie pe figura. Acum e moda cu 2012.

Mai oamenilor, eu imi dau seama ca voi sunteti batrani si va apropiati de sfarsitul vietii. Imi dau seama si ca asta e un soc pentru multi dintre voi. Fiecare om se crede buricul pamantului, nimeni nu poate sa-si imagineze ca pamantul a existat inainte sa se nasca el si ca va exista milioane de ani dupa moartea lui. Cand vine vorba de sfarsitul lumii, normal ca batranii si-l doresc cel mai mult, pentru ca probabil gasesc o consolare in faptul ca o data cu ei mor toti ceilalti oameni. Gasesc o consolare ca nu o sa piarda nimic, pentru ca nu o sa mai fie nimic.  Dar eu sunt abia la inceputul vietii. Mai am o multime de facut, mai am o multime de trait, de iubit de urat. Lasati-ma cu sfarsitul lumii, voi probabil ca vi-l doriti dar eu fac tot posibilul sa-l impiedic.

Ce am invatat in 3 luni de la marea mutare

Iata ca au trecut deja 3 luni de la marea schimbare din viata mea. 3 luni de cand, cu catel cu purcel si cu gagiu m-am mutat la capatul celalalt al Europei. Desi nu am nimerit intr-o societate total opusa celei romanesti (cum e de exemplu societatea germana), socul cultural tot a existat. In cele ce urmeaza, o sa va povestesc ce m-a socat cel mai mult la oamenii astia, inafara de chestiile evidente – cum ar fi curatenia, bunul simt si increngatura de autostrazi

1. Chestia cu mancarea naturala din romania e un mit. O fi fost naturala acum 20 de ani. Cert e ca alimente mai gustoase decat cele cumparate din supermarket-urile de aici eu nu am mancat decat la mamaia mea. Rosiile au miros, portocalele au un cu totul alt gust decat cele din magazinele noastre (au gust de cappy de portocale, doar ca le vezi ca-s naturale si nu sunt o gramada de chimicale). Prima data cand am mancat Kiwi aici (intr-o salata) nici nu am stiut ce e!!!

2. Chestia cu romanii care sunt cei mai primitori si cei mai ospitalieri e cel mai mare mit. Nu tin minte ultima data cand un necunoscut a binevoit sa ma ajute pe o strada din ro. A, ba da – cand eram disperata sa ajung la o adresa pe care nu o gaseam si i-am oferit unui nene 30 de lei ca sa mearga cu mine – si nu era taximetrist. Oamenii de aici se poarta cu strainii ca si cum ar fi prietenii lor de o viata. Te iau de mana si te duc pana in statia de autobuz daca esti prea tut sa o gasesti singur, iti explica in detaliu, se intorc dupa tine pe strada pentru ca au uitat sa-ti spuna un amanunt. Chelnerii si vanzatorii te tin minte si te saluta pe strada si la 2-3 zile dupa ce ai fost in localul lor. Daca te lovesti din greseala de cineva in magazin, sau ii blochezi cuiva calea sau privelistea, respectiva persoana te atentioneaza cu un zambet atat de cald de zici ca te confunda cu un vechi prieten, nu cu o persoana care tocmai i-a cauzat o neplacere

[Read more....]