Am citit ceva mai de mult o leapsa foaaaaarte misto la tomata si desi nu m-a poftit si nu m-a invitat nimeni, o preiau si eu, putin modificata

Se spune ca de relatia cu tatal depinde fericirea sentimentala viitoare a fiicei. Eu pot sa confirm ca e adevarat. Am o relatie speciala cu tatal meu.

Sa zicem ca ai o casa. Si casa respectiva cam sta sa cada, nu prea e mare lucru de capul ei. Pe la colturi intra ploaia, e facuta din balegar si pe jos are pamant, nu are ferestre, e practic un grajd insalubru. Ce faci? O darami si stai sub cerul liber, sa te ploua si sa te ninga, sperand ca in curand o sa-ti faci casa noua? Sau mai stai cu ea asa darapanata cum e, pana cand gasesti o alternativa?

Eu sunt o fire foarte practica, asta pentru ca am observat ca idealistii mor de foame. Drept urmare eu prefer grajdul pana cand am bani de casa noua.

Am hotarat sa vorbesc dupa un eveniment ingrijorator petrecut saptamana trecuta: am pierdut 4 ore din putinul meu timp, cred ca e momentul sa cer ajutor E momentul sa “ies din dulap” si sa recunosc ca am o problema – in parte fizica, in parte psihica. Efectiv am o obsesie fata de obiectul fetisului meu. Ii iubesc forma, ii iubesc culoarea, imi place sa-l ating si sa-l miros – ah, mai ales sa-l miros! Iubesc sa fiu in preajma lui, iubesc sa vorbesc despre el, iubesc sa aud vorbindu-se despre el. Imi place sa ma uit la el ore in sir si sa imi imaginez ce pot sa fac cu el. Din ce am citit prin revistele de succes “Libertatea” si “Click” am ajuns la concluzia ca e un obiect rusinos, din cauza asta m-am gandit mult pana sa-mi marturisesc in fata lumii obsesia pentru el.

Bai, numai eu sunt in stare sa imi petrec 4 ore intr-o biblioteca nemteasca si tot sa reusesc sa plec acasa cu 8 carti pe care o sa le citesc cu translatoru in fata si de care sunt sigura ca o sa ma buseasca plansul de nervi ca nu le inteleg in totalitate:)))) Da, obiectul fetisului meu este (si aproape ca mi-e rusine sa-l scriu) cartea. A nu se intelege din asta ca citesc mult, nope, probabil ca as putea maxim sa fiu incadrata la un citit mediu, din ce imi spune goodreads am dat gata doar 26 de carti anul asta. Probabil ca sunt singura persoana din lumea asta care petrece 4 ore pentru a citi zeci de review-uri pentru a alege o singura carte, pe care o poate citi tot in 4 ore. Si inca acu am mai imbatranit! Cand eram mica eram de groaza! Citeam cate 3 carti in acelasi timp (nu in acelasi moment, lol), de ajunsesera adultii sa fie ingrijorati ca sufar de vreo boala de concentrare. Am consumat munti de baterii citind noaptea cu lanterna, pentru ca trebuia sa ma culc la ora fixa. Tot cand eram mica, am primit interdictie sa intru in baie cu vreo carte, ca era sigur ca nu mai ieseam 5 ore ))

Acum sunt mult mai selectiva. Nu pot sa citesc carti triste, carti cu mult sange sau carti cu care nu ma identific. In ultimii ani am inceput sa nu mai pot citi carti straine traduse in romaneste, din cauza traducerilor extrem de proaste. La fel ca si cu filmele, trebuie sa iubesc o carte. Din cauza asta, in general, majoritatea cartilor pe care le citesc primesc din partea mea rating 5/5 . Daca nu imi place o carte, de obicei ma opresc dupa primele 50-100 de pagini – viata e prea scurta si in lume sunt prea multe carti ca sa-ti pierzi timpul cu una care nu te iubeste si pe care n-o iubesti.

Asa ca daca aveti cont pe goodreads.com (echivalentul lui facebook pentru iubitorii de carti) adaugati-ma si pe mine, lasati-ma sa vad ce carti mai cititi si ce carti v-au schimbat viata. Promit sa nu-mi mai pierd 4 ore, dar nu pot renunta la voyeurismul asta spiritual (ca cuvantu ‘telectual ma enerveaza).

In cadrul miscarii de boicot organizata de liderii poporului român împotriva glumitelor de 2 bani facute de francezi, am participat și eu, în calitatea mea de Moldoveancă. M-am simțit total atinsa de indemnurile la revoluție ale mintilor luminate, asa ca am inceput sa-mi bat creierii: ce sa fac ce sa fac. Cum pot eu să ajut La Rezistance-ul românesc? Si deodată mi-am dat seama. Am realizat cum pot eu să le fac cel mai mare rău franțujilor! Asa că mi-am luat gagiul la spinare și mașina în picioare și m-am dus pe malul francez al mării Mediterane. Unde am protestat la greu, le-am mancat toate scoicile și toate picioarele de broască, le-am poluat stațiunile cu prezența noastră, le-am furat tot soarele ca sa ne bronzăm numai noi și chiar am refuzat să le dam bani unor cerșetori pe plajă. A, stai, că ăia erau de-ai noștri. Anyway – cum ar zice românul – am protestat proletărește și patrioțeste.

Si ca sa am martori, să vedeți ce m-am rupt cu protestul, vă pun și cateva poze!

[Show as slideshow]

12►

Unii dintre voi poate stiti, e trecut si la “despre mine” – de vreo 2 ani incoace Moldoveanca nu mai are job. Job fix adica. Pentru ca in mintea mea englezismul “job” este asimilat cu genul “ala” de job, de la 9 la 5, cu un sef care te freaca la icre, cu solitaire cand nu se uita seful, cu sedinte plictisitoare  si cu colegi cu care barfesti “la o tigare” pe hol

Nu exista un cuvant in limba noastra pentru ce sunt eu. Englezii ii spun “freelancer”, dar “liber-profesionist” suna incomplet si ca naiba. Domeniul meu de activitate e web design-ul. Asta inseamna ca iau ideea clientului, o trec prin filtrul cunostintelor mele, o condimentez cu propriile mele idei si o servesc calda, sub forma unui site complet, cu design + programare. Iubesc ceea ce fac, de cand am descoperit calculatoarele mi-am dorit asta, dar impulsul pentru a face pasul spre freelancing mi-a fost dat de un articol al Ramonei in care povestea cum a fost pentru ea acest pas. Si cand am vazut-o pe ea ca face mi-am zis eu in stilul meu dulce moldovinesc:  “da ce ba, io nu pot?”

Toti oamenii au o parere extraordinara despre ei ca indivizi. Si de fapt e foarte logic sa fie asa, cand lumea intreaga incearca sa te doboare, singurul tau aliat esti tu. Dar parerea asta extraordinara nu poate exista asa, independent, trebuie sa fie confirmata si de fapte. Din cauza asta fiecarui om i se pare ca el e cel mai frumos, cel mai destept si cel mai amuzant. Si doamne fereste sa apara ceva sau cineva care sa schimbe aceasta parere!

Nimic nu e mai crunt decat sa fii certat cu tine insuti! E greu de tot cand gresesti si trebuie sa-ti privesti greseala direct in fata. Drept pentru care cea mai simpla cale este metoda strutului: capul in pamant si fundul inainte. Oamenii in incercarea lor disperata de a cadea la pace cu ei insisi au inceput sa schimbe numele obiectelor, fiintelor si actiunilor. Au inceput sa numeasca prostitutia “a face o partida buna”. Au inceput sa numeasca lasitatea “cale de mijloc”.  In mod logic, cele mai multe denumiri le-a capatat cea mai nasoala greseala dintre toate: crima; de la “a muri pentru patrie”, continuand cu “bau-bau”, “teroristii”, “boogeyman” si terminand cu “avort”, iar in postul asta o sa dezvolt ceva mai mult ideea de avort ca minciuna frumoasa.