Da, stiu, tineti-va brăcinarii pe voi, Moldoveanca tocmai a scos un titlu pe care nu credea sa-l scoata vreodata in viata asta. Dar deh, pe masura ce imbatranesti te lamuresti din ce in ce mai mult ce e cu viata asta si din ce e facuta ea, si ajungi la concluzii din astea care abia anul trecut pareau SF. Stati asa, nu schimbati blogu, lasati-ma sa va explic!

Am fost de inviere la biserica. Nu, nu pentru ca ma transpira sentimentu religios, ci pentru ca e o traditie foarte misto, la care tin, mai ales cand e impartasita cu rude si prieteni pe care nu i-ai mai vazut de un an. Deci, cum spuneam, am fost la biserica. Adunare mica de oameni fata de alti ani, maxim 20-30 de persoane in curtea bisericii. La o margine de curte, vreo 5-6 “băeți”….. olecuțîcî afumați, care isi exprimau sentimentele profund religioase bagandu-si si scotandu-si in gura mare, tragand fetele de funduri si comentand la modul cel mai grosolan de toate babele de prin jur. Acu nu ca limba mea personala nu e destul de dezlegata, si nici ca sunt eu mironosita, ca una alta mai imi scapa si mie cand dau cu ciocanul peste degete. DAR (si asta e un “dar” cu font de 100px) – nu trebuie sa fii religios ca sa ai bun simt. La discoteca nu se merge ca sa te rogi, la starea civila nu se merge ca sa nasti, ei – nici la biserica nu se merge ca sa-ti bagi si sa-ti scoti, daca vrei sa faci asta mai bine nu mai mergi. Nu e vorba de credinta sau de lipsa ei, ci e vorba de respectul fata de oamenii din jur. Pe cuvant, era ca in bancul ala cu “Buna ziua ..mea” – la fiecare “Hristos a inviat” se auzea ceva de genul “Hristos a baga-mi-as inviat”

O alta intamplare: pe facebook am intrat pe un grup numit “atei si agnostici romani”. Care grup e destul de dragut, mai ales discutiile de la inceputurile lui. Ma identific cu oamenii aia, in general discutiile sunt de bun simt. Problema nu e cu generalul, ci cu particularul, cazurile alea de 10% care sunt sarite de pe fix. In timp m-am lamurit ca, cel putin pe grupul ala, exista tot felul de membri care nu au absolut nici o treaba cu ateismul si cu agnosticismul. Ei saracii intra si comenteaza pentru ca probabil ca au fost dezamagiti de institutia oficiala numita BOR, iar acum simt nevoia de a inlocui un fanatism cu altul. Inainte erau fanatici religiosi, din aia de genul “daca nu imi dai dreptate te bat de te usuc”, iar acum au devenit fanatici atei. Nu si-au schimbat atitudinea, ci doar denumirea. Sa fereasca Universul sa le spui ceva de genul “mai, dar poate totusi, cumva, nu ai dreptate aici”, ca sunt in stare sa moara cu tine de gat!

Exemplu concret: dupa cum poate stiti, eu am ceva cu avortul. Nu sunt de acord si pace. Alternativa la avort nu e interzicerea lui, cum imi povestesc unii, ci educatia. Ei, conform discutiilor “ateice”, daca esti impotriva avortului ti se pune eticheta de bisericos, pentru ca dupa cum toata lumea stie, ori esti cu noi, ori esti impotriva noastra. Nu, argumentele logice lipsesc, pentru ca noi muncim, nu avem timp de gandit. Cel mai bun argument e jicnirea, tipatul sau amenintarea, exact dupa acelasi tipar pe care il foloseste si popa in biserica. Ori ateu nu inseamna sa fii cu mintea inchisa si cu capul inainte. Un om inteligent analizeaza si argumentele “adversarului”, nu transforma ideile in dogme si, mai ales, nu se manifesta cu violenta

Religia e necesara oamenilor. Nu este necesara pentru mine, si probabil ca nici pentru tine asta care stii sa citesti un blog. Dar pentru anumiti oameni, sa le spunem “provocati intelectual”, religia este singurul mod de a face diferenta intre bine si rau, intre politicos si nepoliticos, intre ce “se face” si ce “nu se face”. Trebuie sa acceptam faptul ca unii oameni au nevoie sa fie speriati cu bau-bau ca sa nu se duca pe strada sa dea in cap la cineva. Trebuie sa acceptam ideea ca unii oameni au nevoie de amenintari, de violenta si de manipulare pentru a fi determinati sa fie membri cat de cat folositori ai unei societati. Daca incercam sa desfiintam biserica si religia, toti oamenii astia vor ramane liberi pe strazi, lipsiti de cineva care sa le spuna ce sa faca. Vor ramane liberi pe strazi, cu o gramada de timp liber duminica, si se stie ca timpul liber dauneaza grav omului prost care va cauta sa-l umple cu ce stie el cel mai bine sa faca.

Da, sunt absolut de acord ca biserica a sarit de mult calul. Scoala particulara, scutirea de impozite, catedrala tampirii neamului, religia predata in scoli de stat, etc. Toate astea merg prea departe si trebuie sa fie oprite. Dar oamenilor, nu bateti campii pe desfiintarea religiei si a bisericilor, ca e infricosator ce se intampla de fapt in viata reala. Din pacate eu sunt din ce in ce mai convinsa ca majoritatea oamenilor nu se duc sa omoare alti oameni de frica de biserica, nu din ideea ca viata trebuie respectata.

Mergeam ieri pe strada si deodata vad pe partea cealalta o colega de facultate, Maria. O strig, traverseaza pana la mine, ne tucam, ne imbratisam si intram la o cafea sa stam de vorba. “Faaaaatah” zic “Ce mai faci tu fata? Ce-ai mai facut, cum ti-e viata?“. “Pai ce sa fac” zice ea, “M-am maritat imediat dupa facultate, sunt foarte indragostita de el, e bine, avem o afacere, etc“. In timp ce-mi spunea ea toate astea eu rumegam la cafeaua mea si ma gandeam la cantecelul ala englezesc “First comes love, then comes marriage, then…then….” hmm… ce vine dupa casatorie????

Si deodata imi pica fisa si ii spun: “Fata auzi? Da tu esti cam grasa“. “umm…Poftim????” intreaba ea prinzand culoare in obraji. “Pe bune fata” zic io. “Esti cam grasa, adica uita-te la mine cum arat; uita-te si la sora-ta ce bine arata. M-am intalnit si cu fosta noastra colega Marilena, si ea arata super bine. Numai tu ai ramas asa grasa“. Saraca mea Marie deja era bej-verzui in obraji. “Pai…” zice ea, “stiu ca voi ati slabit si eu am ramas grasa. Dar ce sa fac, cand o sa slabesc o sa slabesc, e ok, unii ajung sa slabeasca dupa mai multe incercari, la mine nu merg dietele obisnuite“. Eu o privesc cu ochi neincrezatori. “Fatah” zic “dar asta cu dietele e o prostie crasa! Tot ce trebuie sa faci e sport, sport sport. De 3 ori pe zi numai sport. Alergi, dai la bicla, plimbi catelul. Si o sa vezi cum intr-o luna se topeste grasimea ca prin minune“.

Maria mea tinea ochii in jos si tot mesteca in cafea…. S-a lasat o tacere de vreo 5 minute intre noi. La un moment dat, ridica ochii din cafea si imi zice: “Mai, stii… eu de fapt am dezvoltat o problema de sanatate. Am probleme cu tiroida. Nu imi ameninta viata, dar din pacate oricat sport fac, orice dieta tin, nu reusesc sa slabesc. Din cauza asta sunt foarte complexata de corpul meu. Imi doresc foarte mult sa arat ca voi, sa pot purta si eu o fusta scurta, sa fiu mandra de mine, sa ma simt femeie“.

Hmmmm ma gandesc eu. “Nasol fata” zic. “Auzi, da tu esti sigura ca ai problema asta cu tiroida?“. “Adica cum” zice ea. “Adica” zic eu “eu cred ca stai tu prea stresata si din cauza asta nu poti sa slabesti“. Maria face ochii mari la mine: “pai da mai, dar m-a diagnosticat un medic, am cerut si a 2-a parere, nu e ca si cum am visat eu azi-noapte boala mea“. “Lasa-ma fata cu medicii astia” zic eu, “crede-ma ca eu stiu mai bine ca am mai auzit de cazuri din astea. Tu n-ai nici o problema cu tiroida, esti pur si simplu prea stresata, daca ai sta mai relaxata si ai lasa lucrurile sa decurga de la sine o sa vezi ca o sa slabesti“. Maria tacuta isi ia geanta si scoate din ea un certificat medical si mi-l baga sub ochi. Citesc eu acolo (nu inteleg nimic) dar se vedea clar, parafa medicului impreuna cu diagnosticul.

Nu, nu e victimizare inutila, e o realitate si o analiza “la rece”. E o chestie de care nu ai voie sa vorbesti in public, pentru ca egalitatea sexelor a adus cu sine si acest tabu. Pe de alta parte, oricat de egale sunt sexele astea, niste lucruri au ramas la fel cum au fost si acum 5000 de ani:

De ce e greu sa fii femeie?

1. Puterea fizica nu e de partea ta. Nu ai cum sa te dai dupa deget la faza asta: masa musculara a barbatilor e mai mare decat masa musculara a femeilor, punct. Da, putem comenta ca femeile sunt cu intuitia, cu vrajitoria, cu tasu, cu masa. Asa o fi, dar un adevar ramane clar: intr-o confruntare fizica directa, de obicei femeia e cea care pierde. Si asta ne aduce la punctul 2:

2. Ai nevoie sa-ti iei mai multe precautii decat un barbat. In stilul vestimentar, in alegerea orelor in care circuli pe strada, in alegerea locurilor in care te poti duce. O femeie in pantaloni scurti, la ora 2 noaptea in ferentari se poate trezi ca viziteaza locuri pe care intotdeauna si-a dorit sa le vada, cum ar fi Italia. Un barbat in pantaloni scurti la ora 2 noaptea in ferentari poate cel mult sa-si ia o bataie, asta daca nu se comporta cum trebuie.

3. Daca nu esti multi-tasking si nu esti un bun manager de proiecte , ai pus-o. Partea asta e foaaaarte controversata, si sunt sigura ca reprezentantele sexului meu o sa-mi sara in cap! Dar adevarul e ca o femeie are un program zilnic foarte complex. Majoritatea femeilor au o cariera, fac copii, au grija de ele, au grija de barbatul lor, sunt cele care administreaza banii si nutritia in familie. Da, barbatii ne ajuta, nu spun ca nu. Dar majoritatea deciziilor din categoriile astea iti revin tie, si asta poate fi o piatra de moara daca nu stii cum sa o administrezi. In plus, un barbat poate sa aiba chelie si burtica, si e ok, astea nu il definesc ca om. In schimb incearca sa ai chelie si burtica daca esti femeie – s-ar putea sa aduni dupa tine un grup de fani cu furci si coase care sa te fugareasca din oras

Sunt femeia independenta si puternica, urasc barbatii, copiii si animalele. De fapt urasc pe toata lumea care nu e ca mine, dar daca as spune asta in gura mare as ramane si fara putinele cunostinte pe care le am si cu care fac periodic sedinte de pupat in cur printre strigaturi, grohaieli si diminutive de “faataaaaaaaaaa ce fanchi iti sta cu posetuuuuuuuuutaaaaaaaaa”

Pe barbati ii urasc pentru ca sunt porci si nu stiu sa ma aprecieze la adevarata mea valoare. Adevarata mea valoare e de 10.000 de euro pe luna pentru o partida de sex in care eu stau ca scandura, casc ochii in tavan si gem de placerea gandului la urmatoarea sedinta de sopping, castigata cu sudoarea fruntii.

Pe copii si pe animale le urasc pentru ca lasa excremente in urma. Nu stiu ce e cu ei, nu stiu sa se abtina sau cum? Toata lumea stie ca ale mele miros a trandafiri salbatici de guineea deci nu se pune problema ca EU sa ofensez pe cineva. A, si nu-mi plac pentru ca balesc. Si au par. Si uneori miros urat. Si fac mizerie. Eu macar am bunul simt sa nu fac nimic din toate astea. Mie nu-mi creste par prin locuri nepotrivite, la toaleta nu ma duc (toata lumea stie ca femeile independente si puternice nu se duc la toaleta), nu ragai si nu am gaze. Nu am nici muci, unghii incarnate, nu-mi miros picioarele si nu transpir. De ce nu poate toata lumea sa fie ca mine, asta nu pot eu sa pricep eu… Cred ca de nesimtiti ce sunt…

Sunt atat de interesanta si am atatea chestii misto de spus incat din cauza asta simt nevoia sa ma imbrac cat mai colorat si sa ies in evidenta cat mai mult prin hainele pe care le port. Ah, si tocmai pentru ca am de spus atatea chestii interesante, imi place sa port lucruri care zangane – de fapt cuvintele mele devin si mai interesante daca nimeni nu le aude din cauza zanganelelor de pe mine.

Ah, si am identitate. Da. Pot spune sincer ca “identitate” e cuvantul meu preferat. Aproape la fel de preferat ca “personalitate”. Nu ca as avea habar ce inseamna “identitate” in conditiile in care ma imbrac, ma port si alerg dupa aceleasi lucruri ca 99% din restul gagicilor de varsta mea. Dar suna misto (cuvantul adica), mai ales spus din varful buzitelor mele umflate pentru poza.

Vreau ca lumea sa ma aprecieze pentru mintea mea, sunt o biznis uman (sunt intr-o retea mlm care vinde ciunga contraceptiva), dar asta nu ma impiedica sa pozez in chiloti, pentru ca o femeie de afaceri puternica stie care ii sunt asseturile, si stie cum sa avanseze in afacerea ei. Nu vreau sa am copii niciodata (din motivele enumerate mai sus), dar asta nu inseamna ca ma duc sa-mi leg trompele, pentru ca nu se stie de unde sare iepurele si nimeresc peste un mos cu bani si cu inima slaba care are o nevoie acuta sa-si lege averea de un mostenitor. Bineinteles, toate astea nu inseamna ca sunt ipocrita, doamne fereste. Sunt doar biznis uman si gandesc practic.

Acum va pup tu, va las ca ma duc la moll, poate prind o masa gratis – chiar si femeile independente si puternice trebuie sa manance, de preferat pe banii altora!

Sursa Imagine

Continuare de aici

Intamplarea nr. 1 (a unei prietene)

Cunosc o femeie care s-a chinuit mult timp sa faca copii. Nimeni nu-i spunea de ce nu putea sa faca, toti doctorii ii spuneau “lasa ca esti tanara, mai incearca” si totusi evenimentul nu se intampla. Cand omul ajunge la disperare nu e bine. In primul rand pentru ca iti blocheaza logica, si fara logica in buzunar te poti duce sa pasti iarba. Asa ca femeia disperata s-a dus in cele din urma la biserica sa se spovedeasca. Si cand i-a venit randul, si-a spus pacatele, si-a spus si problemele, iar preotul a intrebat-o de cat timp nu s-a mai spovedit. Femeia, deh, ca la spovedanie, i-a spus adevarul: nu se mai spovedise de 10 ani. Dupa ce a auzit ca timp de 10 ani a fost privat de pomana cuvenita la fiecare impartasanie (minim 50 lei x 2 ori pe an), popa a anuntat-o ca din cauza asta nu i-a dat dumnezeul lui copii (iote asa, de-a dracului), si ca tot din cauza asta va trebui sa se mai chinuie inca 10 ani pentru a face un copil. Femeia a plecat daramata din biserica. I-a jurat lui dumnezeu ca o sa faca orice numai sa o ierte. A picat in depresie si cateva zile n-am putut vorbi cu ea, telefoane inchise, tot tacamul. Numai ca dupa alte cateva zile a aflat o chestie. A aflat ca in timp ce era ingenuncheata la spovedania aia pacatoasa, in timp ce popaul ii insira verzi si uscate de cat de pacatoasa e ea si de cum o pedepseste dumnezeu timp de 10 ani, in timpul ala in ea crestea o minune. Da, era insarcinata, si inca de multisor (dar avand menstruatia neregulata si neputand avea copii atata timp, nu s-a gandit la asta). De fapt ramasese insarcinata cu 3 saptamani inaintea spovedaniei cu pricina. Acum are un baiet gras si sanatos.

Din ciclul “cum (nu) se adapteaza sistemul de invatamant vremurilor noastre” astazi tratam subiectul “cum sa ne folosim de corpul nostru de femei”. Motivul pentru care tratam acest subiect este nervul crescut al autoarei (moa) cu privire la cele care isi spun ca sunt femei, se coafeaza ca niste femei, se poarta ca niste femei, dar totusi inca sunt absolut convinse ca bebelusii sunt adusi de barza.

Cu tot curentul asta cu feminismul, cu toata deschiderea spre nou din ultimele decenii, cu toata abundenta de informatii la care avem acces, fie pe internet, fie pana si la standul de ziare, exista in continuare o MULTIME de femei carora le este rusine de propria lor feminitate, de atributele fizice care le fac sa fie femei.