Luni ma duc sa dau 150 de lei la Crucea Rosie ca sa ma invete tehnici de prim ajutor. De ce?

1. 1. pentru ca in scoala am facut cursuri de religie in loc de cursuri de prim ajutor. Orele de religie te invata cum sa te impaci cu moartea. Eu vreau sa invat cum sa lupt pentru viata.
3. 2. pentru ca intentionez sa am copii si nu vreau sa-i tin sub un glob de sticla.
5. 3. pentru ca o sa am la un moment dat niste parinti batrani.
7. 4. pentru ca nu vreau sa ma urmareasca toata viata imaginile unor oameni pentru care nu am putut face nimic
9. 5. pentru ca am lesinat de prea multe ori in viata mea ca sa nu incerc sa iau masuri.
11. 6. pentru ca de mica mi-am dorit sa salvez lumea (la modul general) si mi-am dat seama ca nici acum nu e prea tarziu sa-mi doresc asta.

Asa ca stati pe receptie si nu schimbati canalul pentru ca “nici nu stiti ce pierdeti” )

Eu aveam fix 5 ani si 8 luni la revolutie. Nu imi amintesc mare lucru din comunism. Imi amintesc de frustrarea imensa generata de cele 10 minute de desene animate saptamanale, care nici macar nu aveau o linie narativa coerenta, erau doar niste personaje care se miscau pe ecran. Imi amintesc de nervii pe care ii aveam cand trebuia sa ma trezesc cu bunica la 6 dimineata ca sa stam la cozi la lapte, pentru ca eram mica si nu ma putea lasa acasa singura.

Toata lumea din bloc a aflat ca iubi meu e programator. Media de varsta a lumii din bloc e de 60 de ani, cu tot cu cei 3-4 nou nascuti care nu reusesc sa traga de media asta spre valori ceva mai tineresti.

Ieri a sunat la usa o vecina si a cerut sa vorbeasca cu iubi.

“Mîăi mîamî, am auzit cî ieşti programator. Nu vii oleacî să-mi programezi şi mie televizorul?”

1. Nu îţi adormi conştiinţa folosind “drogurile” uşoare cum ar fi băutura, televizorul sau jocurile de calculator. A doua zi îţi va fi mult mai rău.

2. Nu te arunca la cheltuieli mari, nu lua decizii importante cât timp mintea ta este tulbure. Poate crezi că o masină, o casă sau chiar o relaţie nouă te poate scoate din starea prin care treci. Stăpâneşte-ţi aceste imbolduri, pentru ca este dovedit că cele mai proaste decizii financiare şi sentimentale se iau pe timpuri de criză emoţională

3. Nu iţi plânge de milă – cu cât iţi pare mai rău de situaţia în care eşti, cu atât aceasta se va prelungi mai mult

4. Fii atent cui împărtăşeşti gândurile tale – majoritatea oamenilor adoră dramele, mai ales când nu sunt ale lor. Chiar dacă nu îţi plângi tu de milă, îţi vor plange ei, se vor hrăni cu energia ta negativă şi iţi vor face mult mai grea recuperarea.

5. Nu amplifica problema, nu intra în panică şi nu face din ţânţar armăsar. Nu vei face decât să te învârţi în jurul cozii. Orice om are perioade când este supărat şi perioade când este fericit. Calmează-te, o să treacă şi asta.

6. Lasă-ţi la o parte orgoliul. Daca ai greşit, recunoaşte, chiar dacă o faci numai faţă de tine. Important nu e cât greşim, ci cum facem faţă greşelilor şi ce învăţăm din ele.

7. Nu te teme de schimbare. Dacă te simţi rău înseamnă că ceva în viaţa ta merge prost. Trebuie schimbat ceva. Bineînţeles, schimbarea aduce după sine adaptarea la un nou model, învătarea unor comportamente noi, sau chiar oameni noi, locuri noi, situaţii noi. Toate acestea pot genera panică.

8. Nu fugi de probleme prefăcîndu-te că nu există. Nu faci decât să le înghesui în subconştient de unde o sa explodeze cînd ţi-o fi lumea mai dragă

9. Nu gandi negativ, rezistă tentaţiei! Când ai o stare proastă vei avea tendinţa să vezi peste tot în jurul tău numai lucruri rele. Zicala “Un rău nu vine niciodată singur”  nu are o bază reală ci este doar rezultatul amplificarii emoţiilor negative. Este doar o stare, este doar o problemă, o să treacă. Impune-ţi să te concentrezi asupra lucrurilor frumoase şi să le ignori pe cele urîte.

10. Nu rupe legatura cu prietenii tăi doar pentru că treci printr-o pasă proastă. Uneori există tendinţa de izolare atunci cand te simti rău, dar asta e cea mai proastă decizie pe care ai putea să o iei. Chiar dacă nu te simţi în stare, ieşi la un film, ieşi la plimbare, ieşi din casă. Izolarea te face să te afunzi si mai mult in butoiul cu melancolie.

1. Ia-ţi ceva frumos – o mărgeluţă, un cerceluş, o prostie ieftină care îţi înseninează ziua.

2. Bea ceva pufos – un frappe cu multă frişcă sau un Pina Colada. Savurează-l şi fă să simţi că e ceva special.

3. Rupe-te o zi din cotidian – du-te într-o excursie, stai undeva peste noapte, o să te simţi ca nou.

4. Creează-ţi o serie de mici reuşite: rezolvă un sudoku, propune-ţi să alergi jumătate de oră şi îndeplineşte-ţi obiectivul – toate astea o să-ţi împingă încrederea în tine la cote maxime.

5. Fă curăţenie în casă – când te concentrezi pe toate detaliile unui dulap dezordonat  e mai greu să te gândeşti la cît de prost ţi-a mers în ziua/săptămîna respectivă.

6. Încearcă ceva nou, ceva ce nu ai face în mod obişnuit – de la o ţinută nouă până la un nou drum spre casă, de la o activitate nouă (de exemplu meditaţia) pînă la o chestie “nebunească” – de exemplu a oferi o floare unei băbuţe pe stradă. Sunt lucruri care te scot din tiparele zilnice şi care, cu cantitatea mică de adrenalină pe care o generează, te fac să te simţi mai bine.

7. Ieşi cu un prieten care trece prin aceeaşi stare ca şi tine, dar în loc să ieşiţi la bere şi să vă plângeţi unul altuia de milă, încearcă să joci rolul persoanei puternice. Încearca să îţi susţii şi să-ţi încurajezi pe prietenul, să găseşti motive pentru care viaţa e frumoasă şi pentru care perioada proastă o să treacă repede. De fapt tot discursul e pentru tine, dar e ciudat sa ţi-l repeţi singur în casă. Îin plus e mişto ca, în timp ce te vindeci tu, să ajuţi si o altă persoană.

8. Joaca-te cu un copil sau cu un animăluţ. Participă cu toată fiinţa ta la jocul lui şi trage-ţi energia pozitivă care iţi trebuie din latura ta copilarească

9. Începe un jurnal si analizează-te in detaliu. Cu cât descoperi mai repede problema principală şi problemele de adâncime, cu atât mai repede ştii ce să faci ca să le rezolvi.

10. Scrie pe blog un post intitulat “10 lucruri pe care poti să le faci ca sa ieşi dintr-o depresie usoară” şi aplică-le pe toate! Garantat o să meargă

Deşi poate părea o banalitate pentru mulţi, aceasta este o hotărâre destul de dramatică pentru mine, pentru că este împotriva naturii mele. Să mă explic: din cauza meseriei, a personalităţii mele sau a experienţelor prin care am trecut tind să fiu mai optimistă decat restul populatiei. Unii ar zice chiar ca sunt chiar prosteşte de optimistă.

Când, în clasa a 12-a m-am hotărât să îmi schimb brusc domeniul şi, de la un liceu de mate-info am vrut sa dau la o facultate de umane, profesoara mea de filosofie (materie pe care trebuia să o învăţ în 3 luni ca să intru la facultate) m-a anunţat că am o şansă la 1000 să reuşesc. Credeţi că m-am supărat pe ea? Am ieşit în oraş şi am dat de băut, sărbătorind faptul că am o şansă (era o scena in “Tăntălăul şi Gogomanul, tot în genul ăsta)