Continuare de aici

Intamplarea nr. 1 (a unei prietene)

Cunosc o femeie care s-a chinuit mult timp sa faca copii. Nimeni nu-i spunea de ce nu putea sa faca, toti doctorii ii spuneau “lasa ca esti tanara, mai incearca” si totusi evenimentul nu se intampla. Cand omul ajunge la disperare nu e bine. In primul rand pentru ca iti blocheaza logica, si fara logica in buzunar te poti duce sa pasti iarba. Asa ca femeia disperata s-a dus in cele din urma la biserica sa se spovedeasca. Si cand i-a venit randul, si-a spus pacatele, si-a spus si problemele, iar preotul a intrebat-o de cat timp nu s-a mai spovedit. Femeia, deh, ca la spovedanie, i-a spus adevarul: nu se mai spovedise de 10 ani. Dupa ce a auzit ca timp de 10 ani a fost privat de pomana cuvenita la fiecare impartasanie (minim 50 lei x 2 ori pe an), popa a anuntat-o ca din cauza asta nu i-a dat dumnezeul lui copii (iote asa, de-a dracului), si ca tot din cauza asta va trebui sa se mai chinuie inca 10 ani pentru a face un copil. Femeia a plecat daramata din biserica. I-a jurat lui dumnezeu ca o sa faca orice numai sa o ierte. A picat in depresie si cateva zile n-am putut vorbi cu ea, telefoane inchise, tot tacamul. Numai ca dupa alte cateva zile a aflat o chestie. A aflat ca in timp ce era ingenuncheata la spovedania aia pacatoasa, in timp ce popaul ii insira verzi si uscate de cat de pacatoasa e ea si de cum o pedepseste dumnezeu timp de 10 ani, in timpul ala in ea crestea o minune. Da, era insarcinata, si inca de multisor (dar avand menstruatia neregulata si neputand avea copii atata timp, nu s-a gandit la asta). De fapt ramasese insarcinata cu 3 saptamani inaintea spovedaniei cu pricina. Acum are un baiet gras si sanatos.

Da, am un cui impotriva bisericii si a bisericosilor. Imi jignesc inteligenta si spiritualitatea la fiecare pas (pentru ca da, poti sa ai spiritualitate si fara sa pupi poala popii in fiecare duminica). Majoritatea bisericosilor au nivelul de bun simt pe minus. Sunt lipsiti de umanitate, inteligenta sau bunatate. Un om poate sa le moara in fata, in chinuri groaznice, daca stiu ca nu este din biserica lor scuipa pe el si spun “a, pai il pedepseste Dumnezeu”.

Recent am fost informata ca mi se intampla o chestie din cauza ca nu ma spovedesc. Ha-ha-hahahaha-hahahahahahahahaha. Chestia care mi se intampla e mai putin importanta. Ce e important e ca declaratia a sunat in acelasi fel ca si cum i-ai spune unui om in scaun cu rotile ca e paralizat din cauza ca nu se duce sa se spovedeasca. Ca daca s-ar duce sa se spovedeasca n-ar mai fi paralizat. Si sunt absolut si 100% sigura ca oamenii cu handicap fizic aud foarte des asta de la cre(s)tinii membri ai ospitalierului popor roman. Pai unde ti-e frate mila cre(s)tineasca? Cum poti sa-i spui unui om asa ceva? Te simti mai bine, mai impacat cu tine insuti stiind ca ai facut o fapta buna incercand sa aduci o “oaie ratacita” pe “calea cea dreapta”? Hai sa-ti spun eu ce parere am de biserica ta:

De mii de ori pana acum mi s-a confirmat faptul ca in Romania fara cearta nu rezolvi nimic. Nu poti intra intr-un magazin, pur si simplu sa saluti, sa zambesti si sa o rogi pe vanzatoare sa-ti dea o paine. Ai toate sansele din lume sa te ignore, sa-ti tranteasca nervoasa marfa de tejghea sau sa-si stearga mucii cu aceeasi mana cu care iti da painea. In schimb daca intri in magazin, nu saluti, nu zambesti, bati din picior si spui pe o voce enervata “haideti doamna, o paine ca ma grabesc”, o sa fii uimit de dragalasenia si servitudinea cu care te intampina vanzatoarele.

Inspirata fiind de postul lui arhi, dar si de niste evenimente recente petrecute in viata mea si a cunoscutilor mei, am pus cap la cap o listuta a celor mai tari replici pe care le-am auzit spuse unui parinte/viitor parinte de catre oameni cu pretentii de ‘telectuali dar cu bunul simt la cote negative. Cred ca uneori avem nevoie de niste “remindere” din astea, pentru ca viata asta e prea rapida, de multe ori trece pe langa noi fara sa o simtim si ne dam seama ca prostii cum ar fi sensibilitatea, bunul simt sau propria noastra oala care fierbe sunt concepte de mult uitate.

Asta nu e genul meu de post si nu e genul meu de gandire! De obicei eu ador cauzele pierdute. Nu imi place sa merg cu valul, am o samanta de ghita contra in mine iar intr-un schimb de idei rolul meu este de avocatul diavolului. Asa ca va dati seama cat de putin imi place titlul postului astuia. Sunt sigura ca, daca il citesc maine, continutul o sa-mi placa si mai putin decat titlul. Chestia cu plecatul e la moda printre capsunari si gigoloi italieni, iar acestea nu sunt niste persoane cu care as vrea sa fiu asociata. Dar asta e, trebuie sa o spun, trebuie sa scot gandurile astea din mine si sa le eliberez in salbaticie, poate da Domnul si ma contrazice cineva prin comentarii si reusesc sa imi schimb parerea. As vrea sa imi schimb parerea. Si ma apuca tristetea cand ma gandesc ca nu sunt prea multe sanse.

Ati observat ca intotdeauna cand vine vorba de vreun eveniment care ar putea sa insemne sfarsitul omenirii, batranii cred cel mai mult in el? Cum are loc vreun eveniment, fie ca e experimentul de la Geneva, fie ca e vreo eclipsa de luna sau de soare, fie ca e vreo furtuna mai puternica, toti mosnegii anunta sumbru ca pana aici ne-a fost. Dumnezeu va ineca lumea, pedepsind-o pentru pacatele ei. In decembrie 1999 era teroare cu babele, nu mai vedeai nici una pe strada. Daca mai aveai si nenorocul sa ai vreo baba fanatica printre cunoscuti, trebuia sa-i suporti prevestirile apocaliptice, anuntate cu un ciudat zambet de satisfactie pe figura. Acum e moda cu 2012.

Mai oamenilor, eu imi dau seama ca voi sunteti batrani si va apropiati de sfarsitul vietii. Imi dau seama si ca asta e un soc pentru multi dintre voi. Fiecare om se crede buricul pamantului, nimeni nu poate sa-si imagineze ca pamantul a existat inainte sa se nasca el si ca va exista milioane de ani dupa moartea lui. Cand vine vorba de sfarsitul lumii, normal ca batranii si-l doresc cel mai mult, pentru ca probabil gasesc o consolare in faptul ca o data cu ei mor toti ceilalti oameni. Gasesc o consolare ca nu o sa piarda nimic, pentru ca nu o sa mai fie nimic.  Dar eu sunt abia la inceputul vietii. Mai am o multime de facut, mai am o multime de trait, de iubit de urat. Lasati-ma cu sfarsitul lumii, voi probabil ca vi-l doriti dar eu fac tot posibilul sa-l impiedic.