Cum sa te porti cu un parinte/viitor parinte
Inspirata fiind de postul lui arhi, dar si de niste evenimente recente petrecute in viata mea si a cunoscutilor mei, am pus cap la cap o listuta a celor mai tari replici pe care le-am auzit spuse unui parinte/viitor parinte de catre oameni cu pretentii de ‘telectuali dar cu bunul simt la cote negative. Cred ca uneori avem nevoie de niste “remindere” din astea, pentru ca viata asta e prea rapida, de multe ori trece pe langa noi fara sa o simtim si ne dam seama ca prostii cum ar fi sensibilitatea, bunul simt sau propria noastra oala care fierbe sunt concepte de mult uitate.
1. Cand afli ca o prietena incearca sa ramana gravida si nu reuseste nu te apuca sa-i impartasesti din parerile tale eco-filosofice cum ca e mai bine asa, ca si asa suntem cam multi pe pamant. La fel, nu o da pe habotnicii de genul “lasa draga, asa vrea dumnezeu” sau, si mai rau, “poate dumnezeu te pedepseste dintr-un motiv, ar trebui sa te duci sa te spovedesti”. In extrema cealalta, daca o prietena ti se plange ca nu poate concepe un copil, nu te apuca sa ii povestesti ce bine te-ai distrat cand ai facut tu avort. E ca si cum ea ti-ar spune ca are mare nevoie de bani si tu i-ai povesti cum ai aruncat un sac de bani ca nu aveai ce face cu ei si te impiedicai de ei prin casa. Da, stiu, stiu, e corpul tau, nimeni nu te impiedica, poti sa te duci si sa te arunci si in fantana. Ideea e ca pentru fiecare porumbel pe care il scoti din gurita trebuie sa verifici daca il scoti la locul si la timpul potrivit.
2. Cand afli ca o prietena e gravida, nu incepe sa-i spui povesti de groaza cu prietena matusei verisoarei tale care a facut avort/a avut complicatii in sarcina/a nascut un copil cu malformatii. Cum ti-ar conveni tie sa ai o durere de cap si eu sa-ti povestesc de cazuri in care acea durere s-a dovedit a fi tumoare? Stiu ca esti o sursa de informatii, o enciclopedie umblatoare si nu vrei decat sa o ajuti pe prietena ta, dar in cazul asta pastreaza-ti povestioarele amuzante pentru tine.
3. Cand afli ca o prietena a nascut, nu te apuca sa-ti dai cu parerea referitor la cat de apropiati sau de indepartati ar trebui sa fie ochii copilului, cum ca are capusorul cam deformat sau o mana mai lunga decat alta. Replica invariabila va fi “si acu ce vrei, sa-l bag inapoi?”. Daca nu stii despre ce vorbesti, nu te apuca sa oferi retete babesti penrtu calmarea colicilor sau pentru adormirea copilului. Nu, ce ai auzit tu cu coltul de batista inmuiat in tuica si pus in gurita copilului ca sa adoarma mai repede nu e o solutie.
In toate cazurile, cel mai important lucru e sa te abtii sa oferi sfaturi. Daca prietena ta are nevoie de ajutorul tau, iti va cere singura ajutorul sau sfatul. In rest, mai ales daca nu ai/nu-ti doresti copii, cel mai sigur e sa stai in bancuta ta si sa tii pliscul inchis.
Toate cazurile de mai sus au fost auzite cu urechiutele mele, ca nici nu le-as fi crezut daca mi le povestea altcineva!
P.S. Postul asta se adreseaza tuturor specialistilor in arta vietii, tuturor geniilor teoretice nedescoperite care stau acolo, in spatele calculatoarelor personale, si sufera ca nu pot sa-si lase amprenta intelepciunii lor netarmuite asupra umilelor existente ale celor care chiar se iau la tranta cu viata, nu doar stau sa cugete de pe canapea.
De ce sa pleci din Romania
Asta nu e genul meu de post si nu e genul meu de gandire! De obicei eu ador cauzele pierdute. Nu imi place sa merg cu valul, am o samanta de ghita contra in mine iar intr-un schimb de idei rolul meu este de avocatul diavolului. Asa ca va dati seama cat de putin imi place titlul postului astuia. Sunt sigura ca, daca il citesc maine, continutul o sa-mi placa si mai putin decat titlul. Chestia cu plecatul e la moda printre capsunari si gigoloi italieni, iar acestea nu sunt niste persoane cu care as vrea sa fiu asociata. Dar asta e, trebuie sa o spun, trebuie sa scot gandurile astea din mine si sa le eliberez in salbaticie, poate da Domnul si ma contrazice cineva prin comentarii si reusesc sa imi schimb parerea. As vrea sa imi schimb parerea. Si ma apuca tristetea cand ma gandesc ca nu sunt prea multe sanse.
Sfarsitul lumii
Filed under: Din viata, Libertatea de exprimare, Suparari, educatie
Ati observat ca intotdeauna cand vine vorba de vreun eveniment care ar putea sa insemne sfarsitul omenirii, batranii cred cel mai mult in el? Cum are loc vreun eveniment, fie ca e experimentul de la Geneva, fie ca e vreo eclipsa de luna sau de soare, fie ca e vreo furtuna mai puternica, toti mosnegii anunta sumbru ca pana aici ne-a fost. Dumnezeu va ineca lumea, pedepsind-o pentru pacatele ei. In decembrie 1999 era teroare cu babele, nu mai vedeai nici una pe strada. Daca mai aveai si nenorocul sa ai vreo baba fanatica printre cunoscuti, trebuia sa-i suporti prevestirile apocaliptice, anuntate cu un ciudat zambet de satisfactie pe figura. Acum e moda cu 2012.
Mai oamenilor, eu imi dau seama ca voi sunteti batrani si va apropiati de sfarsitul vietii. Imi dau seama si ca asta e un soc pentru multi dintre voi. Fiecare om se crede buricul pamantului, nimeni nu poate sa-si imagineze ca pamantul a existat inainte sa se nasca el si ca va exista milioane de ani dupa moartea lui. Cand vine vorba de sfarsitul lumii, normal ca batranii si-l doresc cel mai mult, pentru ca probabil gasesc o consolare in faptul ca o data cu ei mor toti ceilalti oameni. Gasesc o consolare ca nu o sa piarda nimic, pentru ca nu o sa mai fie nimic. Dar eu sunt abia la inceputul vietii. Mai am o multime de facut, mai am o multime de trait, de iubit de urat. Lasati-ma cu sfarsitul lumii, voi probabil ca vi-l doriti dar eu fac tot posibilul sa-l impiedic.
Culmea nesimtirii
La atelierul foto luna august e, de multi ani, cea mai ocupata luna – vin italienii. Noi ii numim “italieni” pe toti romanii plecati in strainatate care vin in august in Romania pentru a-si mai rezolva din acte. Vin sa-si schimbe permisul care expira, vin sa-si ia cu ei copii lasati in grija bunicilor (si pentru asta trebuie sa le faca pasapoarte si fotografii), etc. Partea proasta e ca aduc cu ei la pachet toata nesimtirea, marlania si huliganismul pe care il exportam noi cu atata succes in toata europa
Reguli de respectat cand mergi la fotograf
Filed under: Bancuri cu moldoveni, De bine, Din viata, Suparari, educatie
1. Nu te da cu crema si nici cu fond de ten. Toate cremele au un factor de protectie care nu ii place aparatului aparatului si care te face sa arati de parca ai fi alergat 100 de km. Cremele alea care se folosesc la sedintele foto sunt speciale.
2. Daca te stii putin mai plinuta si totusi nu faci nimic pentru a repara aceasta situatie, nu incepe sa ma chinui o ora pentru ca nu iti place tie cum iesi in poza. Pune mana si slabeste si dupa aia sa vezi ce-o sa-ti placa. Barbia dubla iese pentru ca asa e ea, dubla, nu pentru ca nu stiu eu sa potrivesc luminile. Important: daca totusi decizi sa ma torturezi facand 100 de cadre ca sa-ti alegi tu unul in care arati mai putin balena, nu face greseala sa ma intrebi la sfarsit cum ai iesit, pentru ca s-ar putea sa iti spun adevarul.
