Sfarsitul lumii
Filed under: Din viata, Libertatea de exprimare, Suparari, educatie
Ati observat ca intotdeauna cand vine vorba de vreun eveniment care ar putea sa insemne sfarsitul omenirii, batranii cred cel mai mult in el? Cum are loc vreun eveniment, fie ca e experimentul de la Geneva, fie ca e vreo eclipsa de luna sau de soare, fie ca e vreo furtuna mai puternica, toti mosnegii anunta sumbru ca pana aici ne-a fost. Dumnezeu va ineca lumea, pedepsind-o pentru pacatele ei. In decembrie 1999 era teroare cu babele, nu mai vedeai nici una pe strada. Daca mai aveai si nenorocul sa ai vreo baba fanatica printre cunoscuti, trebuia sa-i suporti prevestirile apocaliptice, anuntate cu un ciudat zambet de satisfactie pe figura. Acum e moda cu 2012.
Mai oamenilor, eu imi dau seama ca voi sunteti batrani si va apropiati de sfarsitul vietii. Imi dau seama si ca asta e un soc pentru multi dintre voi. Fiecare om se crede buricul pamantului, nimeni nu poate sa-si imagineze ca pamantul a existat inainte sa se nasca el si ca va exista milioane de ani dupa moartea lui. Cand vine vorba de sfarsitul lumii, normal ca batranii si-l doresc cel mai mult, pentru ca probabil gasesc o consolare in faptul ca o data cu ei mor toti ceilalti oameni. Gasesc o consolare ca nu o sa piarda nimic, pentru ca nu o sa mai fie nimic. Dar eu sunt abia la inceputul vietii. Mai am o multime de facut, mai am o multime de trait, de iubit de urat. Lasati-ma cu sfarsitul lumii, voi probabil ca vi-l doriti dar eu fac tot posibilul sa-l impiedic.
Culmea nesimtirii
La atelierul foto luna august e, de multi ani, cea mai ocupata luna – vin italienii. Noi ii numim “italieni” pe toti romanii plecati in strainatate care vin in august in Romania pentru a-si mai rezolva din acte. Vin sa-si schimbe permisul care expira, vin sa-si ia cu ei copii lasati in grija bunicilor (si pentru asta trebuie sa le faca pasapoarte si fotografii), etc. Partea proasta e ca aduc cu ei la pachet toata nesimtirea, marlania si huliganismul pe care il exportam noi cu atata succes in toata europa
Reguli de respectat cand mergi la fotograf
Filed under: Bancuri cu moldoveni, De bine, Din viata, Suparari, educatie
1. Nu te da cu crema si nici cu fond de ten. Toate cremele au un factor de protectie care nu ii place aparatului aparatului si care te face sa arati de parca ai fi alergat 100 de km. Cremele alea care se folosesc la sedintele foto sunt speciale.
2. Daca te stii putin mai plinuta si totusi nu faci nimic pentru a repara aceasta situatie, nu incepe sa ma chinui o ora pentru ca nu iti place tie cum iesi in poza. Pune mana si slabeste si dupa aia sa vezi ce-o sa-ti placa. Barbia dubla iese pentru ca asa e ea, dubla, nu pentru ca nu stiu eu sa potrivesc luminile. Important: daca totusi decizi sa ma torturezi facand 100 de cadre ca sa-ti alegi tu unul in care arati mai putin balena, nu face greseala sa ma intrebi la sfarsit cum ai iesit, pentru ca s-ar putea sa iti spun adevarul.
10 lucruri pe care NU ar trebui sa le faci pentru a ieşi dintr-o depresie uşoară
1. Nu îţi adormi conştiinţa folosind “drogurile” uşoare cum ar fi băutura, televizorul sau jocurile de calculator. A doua zi îţi va fi mult mai rău.
2. Nu te arunca la cheltuieli mari, nu lua decizii importante cât timp mintea ta este tulbure. Poate crezi că o masină, o casă sau chiar o relaţie nouă te poate scoate din starea prin care treci. Stăpâneşte-ţi aceste imbolduri, pentru ca este dovedit că cele mai proaste decizii financiare şi sentimentale se iau pe timpuri de criză emoţională
3. Nu iţi plânge de milă – cu cât iţi pare mai rău de situaţia în care eşti, cu atât aceasta se va prelungi mai mult
4. Fii atent cui împărtăşeşti gândurile tale – majoritatea oamenilor adoră dramele, mai ales când nu sunt ale lor. Chiar dacă nu îţi plângi tu de milă, îţi vor plange ei, se vor hrăni cu energia ta negativă şi iţi vor face mult mai grea recuperarea.
5. Nu amplifica problema, nu intra în panică şi nu face din ţânţar armăsar. Nu vei face decât să te învârţi în jurul cozii. Orice om are perioade când este supărat şi perioade când este fericit. Calmează-te, o să treacă şi asta.
6. Lasă-ţi la o parte orgoliul. Daca ai greşit, recunoaşte, chiar dacă o faci numai faţă de tine. Important nu e cât greşim, ci cum facem faţă greşelilor şi ce învăţăm din ele.
7. Nu te teme de schimbare. Dacă te simţi rău înseamnă că ceva în viaţa ta merge prost. Trebuie schimbat ceva. Bineînţeles, schimbarea aduce după sine adaptarea la un nou model, învătarea unor comportamente noi, sau chiar oameni noi, locuri noi, situaţii noi. Toate acestea pot genera panică.
8. Nu fugi de probleme prefăcîndu-te că nu există. Nu faci decât să le înghesui în subconştient de unde o sa explodeze cînd ţi-o fi lumea mai dragă
9. Nu gandi negativ, rezistă tentaţiei! Când ai o stare proastă vei avea tendinţa să vezi peste tot în jurul tău numai lucruri rele. Zicala “Un rău nu vine niciodată singur” nu are o bază reală ci este doar rezultatul amplificarii emoţiilor negative. Este doar o stare, este doar o problemă, o să treacă. Impune-ţi să te concentrezi asupra lucrurilor frumoase şi să le ignori pe cele urîte.
10. Nu rupe legatura cu prietenii tăi doar pentru că treci printr-o pasă proastă. Uneori există tendinţa de izolare atunci cand te simti rău, dar asta e cea mai proastă decizie pe care ai putea să o iei. Chiar dacă nu te simţi în stare, ieşi la un film, ieşi la plimbare, ieşi din casă. Izolarea te face să te afunzi si mai mult in butoiul cu melancolie.
Fii bărbat şi spune “NU”
Dacă te-am întrebat ceva mă aştept la un răspuns, fie că este da, fie că este nu. Culmea, iţi este foarte uşor să spui “da”, însă atunci când circumstanţele iţi impun să spui “nu” de ce taci – sau mai rău, de ce spui “da” când de fapt vrei să spui “nu”? Pe bune, ce crezi că se intamplă daca eşti bărbat (chiar dacă eşti fată) şi îmi spui în faţă un NU hotărât?
Ai o părere foarte proastă despre mine şi mult prea bună despre tine dacă tu crezi că spunându-mi “nu” ma jicneşti. Valoarea mea nu stă într-un “nu”, indiferent dacă acest “nu” vine din partea ta sau a altuia.
Sau poate crezi ca rupi toate punţile de comunicare cu mine dacă îmi spui “nu”? Greşit! Şi eu am spus nu de multe ori, şi încă o să mai spun. Pot accepta un nu ici si colo. Ce nu pot accepta sunt vesnicele “nu”-uri şi laşitatea. Atunci e clar că ori nu vrei, ori nu poţi să menţii o relaţie cu mine, şi în acest caz eu mă retrag pentru că dragoste cu de-a sila nu se poate.
E mult mai bine să spui “nu” decât să taci. Pentru ca eu nu am nici timpul şi nici nervii necesari sa suport tăcerea ta.
P.S: Am revenit 
