Situatia 1:
Mergi pe strada linistit, doar tu si gandurile tale. Te-ai trezit bine de dimineata, si stii ca vei avea o zi linistita. Sau dimpotriva, ai avut o zi groaznica si abia astepti sa ajungi acasa. Cand deodata, brusc, se intampla si te scoate din toate ale tale: o femeie lesina in autobuz, un om este atacat pe strada, un batran zace fara sa se miste in mijlocul trotuarului, o masina este implicata intr-un accident.

Vezi situatia de departe, astfel incat ai cateva secunde de gandire inainte sa ajungi langa locul dezastrului. Ce faci? Ai la dispozitie doua variante:

1. Poti alege sa treci mai departe. In definitiv nu este problema ta, si sunt atatia alti oameni in jur care pot ajuta. Plus ca, sigur femeia lesinata in autobuz are o boala incurabila care se ia daca o atingi, omul atacat pe strada sigur a facut ceva de merita, batranul cazut in strada e betivan iar masina accidentata … sunt atatia alti oameni in jur care pot ajuta.
2. Poti alege sa intervii. Nu trebuie sa ai cunostinte medicale sau centura neagra. Nu iti trebuie decat compasiune si imaginatie (ca sa-ti imaginezi cum ar fi daca in locul acelui strain ar fi cineva apropiat tie) Si un telefon la 112 e suficient, si sa tipi dupa ajutor e suficient, si sa-l tii pe om de mana si sa-i spui ca o sa fie bine ar fi pana la urma suficient.

Ce varianta ar trebui sa alegi?

Situatia 2:
Te trezesti dimineata si iti faci o cafea. Nu ai nici un motiv de ingrijorare, te simti ok, ziua se anunta una normala, iti vezi in continuare de tabieturile diminetii. Cand deodata, brusc, se intampla: un telefon sau o persoana te anunta de noul dezastrul care a intrat in viata ta. Copilul tau are temperatura 40 de grade, firma ta are control de la garda financiara, unul dintre parintii tai are un atac si ajunge la urgenta.

In situatiile astea se mai pune oare problema ce varianta sa alegi? Cand asa ceva te loveste, nu poti spune “stai sa-mi verific agenda si revin eu cu un telefon”. Cu copilul le lasi pe toate si il duci la medic si stai cu el sa-l faci bine. Cu firma tre sa pui in cui toti clientii si toate planurile pe ziua respectiva si sa te duci sa te ocupi de pus actele in ordine. Cu parintele intai intri in panica, dupa aia te gandesti orice s-ar intampla tu trebuie sa rezolvi situatia, nu iti mai pasa de viata ta, te duci si il plimbi prin toate spitalele pana gasesti ce are si il vindeci.

Concluzie:

Situatiile limita apar la tot pasul. Nu stiu din ce cauza apar – cu siguranta nu esti tu de vina – dar pur si simplu apar. Si cand apar, iti dau peste cap toata viata, sau macar programul zilei respective. Nimanui nu ii place sa ii fie dat peste cap programul. Nimanui nu ii plac situatiile neasteptate, care nu se incadreaza in scenariul pe care ni l-am facut noi despre cum o sa decurga ziua. Dar cand apar situatiile astea, trebuie sa le iei de par si sa le rezolvi. Nu merge scuza cu “lasa sa rezolve altii” : problema a aparut in viata ta, nu in viata altora, deci tu trebuie sa o rezolvi. Stiu ca e nedrept sa ti se intample tocmai tie, dar tocmai ti s-a intamplat, nu mai ai cum sa dai inapoi, nu ai cum sa te faci ca nu ai vazut, trebuie sa te implici.

Pune mana si ridic-o pe femeia aia lesinata. Da un telefon la politie sau la salvare. O fi neplacut, dar nu poti sa iti ingropi capul in nisip ca strutul. Gandeste-te ca oamenii aia nu au pe nimeni altcineva care sa-i salveze inafara de tine.

• Tweet