Good Karma
Posted by Moldoveanca on Sep 26, 2011 in De bine | 16 commentsAcum vreo 4-5 ani, vara-mea imi povestea o chestie de m-a lasat masca. Prima data am crezut ca e o coincidenta. Dupa ce am mai crescut si am patit si eu niste faze asemanatoare, mi-am schimbat parerea.
Contextul: Bunicii mei dinspre tata sunt din Vrancea, iar noi cand eram mici si stateam la mamaia si la tataia ne placeau mult perjele (pentru Bucuresteni: prune uscate). Si am ramas cu nostalgia asta de si acum cand vad perje la piata mi se face rau de pofta daca nu-mi iau o suta de grame.
Intamplarea: Si cica intr-o zi de toamna se duce vara-mea cu mama-sa in piata la ele in oras sa faca cumparaturi. Si printre randurile de fructe de toamna, era si un singur om care vindea perje. Si vara-mea “vreau si io, vreau si io”. Ma-sa nu vrea sa-i ia, da vara-mea are alta idee: “hai sa vedem daca e din vrancea” – stiind ca mai ales prin Vrancea e moda cu perjele. Si se duce ea cu tupeu si il ia la vorba pe om, si il intreaba de unde este. Ce sa vezi, omul chiar din Vrancea era. Mai vorbesc ei ce mai vorbesc, si la un moment dat omul cu perje intreaba, ca la noi la Moldova: ” da a cui esti tu maica din Vrancea”. Si dupa ce afla ale cui sunt (vara-mea si matusa-mea), omul se minuneaza. Si uite asa a reiesit ca omul respectiv se cunoscuse cu tataia nostru acum 30 de ani, cand tataia l-a ajutat sa-si rezolve o problema grava. Si omul ala a tinut minte 30 de ani pe tataia meu si ajutorul oferit. Si ca sa le arate ca inca il tine minte, le-a dat un kilogram de fructe gratuit.
Acu nu mi-e mie de un kil de perje. Dar m-a socat ideea, intamplarea. Tataia meu e mort de 20 de ani. Are nepoate si nepoti mari, si acusi acusi o sa aiba si stranepoti. Tataia meu l-a ajutat pe omul ala acum 30 de ani. Acum, dupa toti anii astia, o vorba buna, o mana de ajutor, o incurajare se intorc inapoi in familia lui. Practic nepotii lui beneficiaza acum de o fapta buna “comisa” in urma cu 30 de ani – chiar daca beneficiul asta e sub forma unui kil de perje amarate. Nu e socant sa stii ca ai puterea asta? Nu e socant sa stii ca nu esti numai oase si carne, ci esti si suma actiunilor pe care le-ai facut in viata ta? Cred ca tataia ar fi foarte mandru.
Concluzia: Copii, platiti-va datoriile si nu uitati sa ii faceti si pe altii datori la voi.
ionut (5)
Adrian (2)
AndreiArde (1)
Basme imobiliare (1)
Da, te inteleg pe... (1)
Eugen (1)
predatorpulse7 (1)
zergu (1)
„Nu e socant sa stii ca nu esti numai oase si carne, ci esti si suma actiunilor pe care le-ai facut in viata ta?”
Aș putea să spun că nu ești deloc oase și carne, având în vedere că în timpul vieții toate celulele care îți compun corpul se schimbă, oasele care erau acum 10 ani parte din tine și-au schimbat celulele, deși „tu” nu ai dispărut. La fel și carnea.
Ce frumos
. M-a impresionat povestirea ta.
Mi s-a facut pielea de gaina. Ce frumos…
Noi suntem mici si nerabdatori, mereu vrem sa vedem rezultatele in timpul vietii noastre si uite lucruri pe care unii nu le afla niciodata, dar le fac cu speranta si credinta, ca asa au fost invatati sa faca.
Multumesc, multumesc
Phoa, ai spus-o mult mai frumos decat mine!!!! Acum mie mi se face pielea de gaina! Nu m-am gandit la aspectul asta: cum alergam dupa rezultate, sa le avem acum acum acum, dar uitam de rezultatele care o sa se manifeste ani dupa ce noi disparem!
De unde tragem concluzia că nenorocirile unora sunt datorii karmice? Interesantă teoria pe care o propui. Aș zice că tataia tău a plantat o faptă bună. Din ea au ieșit roadele. Dacă am merge pe teoria inversă, din sâmbure uscat, nu ar mai ieși nimic
Ar fi bine sa nu iasa nimic. Din pacate uneori iese rau, nu doar nimic.
Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se intampla bine de fiecare data cand fac bine. Si nu vreau sa spun ca trag lozul cel mare la loto, ci lucrurile ies, se aranjeaza in viata. Karma, inger, nu conteaza. What goes around comes around. Mai mic fiind urmaream o chestie care mi se parea interesanta: dadeam bani cersetorilor, mi se intorceau cumva; cum nu mai dadeam nu mai vedeam un sfant. Urmaream cu gandul ceva ce se face din suflet si avea cumva sens.
Nu mi se pare o idee buna sa faci ceva sperand ca-i faci pe altii sa simta ca-ti datoreaza ceva. S-ar putea sa fii dezamagita. Si nu doar in situatia in care nu simte ca trebuie sa-ti intoarca favoarea, ci si in situatia in care chiar iti va oferi/ va face pentru tine ceva in schimb. S-ar putea ca acel ceva sa fie tocmai ceva ce nu iti doresti, ba chiar eviti de parca ar fi ciuma.
Ei no, n-o lua si tu litera cu litera
. Bineinteles ca nu la modul asta trebuie sa faci. Eu spuneam in sensul ca ce faci tu acum s-ar putea sa ti se intoarca peste zeci de ani si sa fie o dovada a trecerii tale pe pamant, chiar daca tu nu vei mai fi prezenta
M-ai impresionat!
Exista un rus, S.N Lazarev care scrie in cartile sale (Diagnosticarea karmei) exact de situatii de genul acesta.
In concret: el spune ca urmasii sunt suma actiunilor, faptelor, gandurilor, antemergatorilor lor…si ca toate se intorc intr-un fel sau altul, cu o mai mare importanta sau mai mica..
Verisoara ta a trait asa ceva si din fericire a fost un lucru bun. E nasol cand ti se intorc relele…si nu stii de ce iti merge rau pe toate planurile….foarte putini sunt cei care se gandesc ca sursa raului vine de fapt din trecut, de la parinti si bunici.
Un mic citat exemplicativ din cartile rusului : “Un rau facut candva de om nu piere niciodata.El se cuibareste in subconstient si mai devreme sau mai tarziu rabufneste in exterior si adesea se indreapta spre cei care ne sunt alaturi si pe care ii iubim cel mai mult.”
Hihi, cunosc, citit, impresionat! Stiai ca esti considerat ciudat daca ai citit Lazarev?
)
Ciudatenia e o chestie faina,,,,,,,,uneori
:)
Articolul tau imi aduce aminte de asta: http://www.youtube.com/watch?v=nwAYpLVyeFU&feature=player_embedded#!