Pentru ca v-a placut asa mult povestea cu baba si elful, am si alta poveste pentru voi, tot din cariera mea stralucitoare la munca “de jos”.

Atentie: povestea nu e cinica, nu are umor negru. E doar induiosatoare, e o poveste din aia care iti dovedeste ca oricate porcarii ti se intampla, uneori se intampla cate ceva care te binedispune pentru tot restul zilei

Actiunea: Vara trecuta (2007) lucram ca fotograf. Nu era vorba de fotografii artistice, ci din alea de care ii trebuie omului oricand in viata – buletin provizoriu, pasaport, permis auto. Setul de fotografii la minut costa 12 lei, iar pe a 2-a zi – 7 lei. Dar uneori mai faceam pe a 2-a zi si cu 5 lei, pentru ca veneau si multi oameni extrem de saraci care traiau cu 10 lei pe zi, dar aveau nevoie de un buletin.

Intr-o zi eram eu singura in firma – nu tu aglomeratie, toata ziua nu-mi intrase decat un singur client. Cred ca era weekend, pentru ca strada era absolut goala – nici o masina, nici un trecator, o liniste de care numai intr-un oras de provincie te poti bucura.

Deodata se apropie o babuta. Din aia garbovita, micuta, cu 2 cocoase in spate, extrem de ridata si de slaba, si cu o sacosa de rafie dupa ea.

Si se apropie ea, si se apropie, si nu stiu de ce, dar prind senzatia ca la mine vine, ca m-a vazut asa mai palida. Intr-adevar, intra ea in magazin, si o data cu ea un miros din ala de batranete si de batran nespalat cine stie de cand. Imi dau mie lacrimile de la miros, si o intreb politicos ce doreste. Voia poze. Dar nu orice fel de poze, voia sa ii iau buletinul vechi, sa ii scanez poza de acolo (costuri suplimentare) si sa ii fac dupa poza aia 4 fotografii 3cm/4cm. Oricat ii explic eu ca poza e nasoala si sifonata si ca mai bine ii fac ei in persoana, nu vrea sa inteleaga. Ok, zic, gandindu-ma ca totusi nu isi poate permite sa plateasca la minut. Va costa 7 lei, maine este gata. Baba nu, ca ea pleaca maine la Bucuresti si ii trebuie azi. Ok, atunci va costa 12 lei. Babei ii dau lacrimile si incepe sa-mi explice ca ea pleaca la Bucuresti si ca atatia bani are de toti, ca si-a vandut casa (??) si ca pleaca la Bucuresti. Pentru ca deja ma usturau ochii rau de tot si nu voiam decat sa scap, ii spun ca ii las la 5 lei, ii fac si la minut, si sa ma lase in pace.

Sta baba cumintica pe scaun pana termin eu de scanat si reparat poza. Scoate 5 lei din papornita si mi-i pune pe masa. O vad eu ca tot o mananca limba sa mai zica ceva…si o intreb ce mai doreste. La care baba…”domnisoara…dar daca o aduc pe fata mea, ii faceti poze si ei?” Eu deja incepeam sa ma enervez…ma gandeam ca baba s-a targuit cu mine la pret si vazandu-ma asa fraiera, s-a gandit sa ma mai mulga oleaca. Ii zic “da doamna, ii fac poze si fetei, dar o costa 12 lei la minut sau 7 lei pe a 2-a zi”.

Baba – vai dar nu am atatia bani, nu puteti sa ii faceti tot in astia 5 lei pe care deja vi i-am platit? Nervii mei deja ajungeau la apogeu. Nu doamna, ca eu platesc din buzunar banii astia, dumneavoastra v-am facut reducere, dar fata dumneavoastra va trebui sa plateasca, nu pot sa ii dau pe gratis.

Baba se apropie de mine si deschide sacosa de rafie si incepe sa-mi spuna cum fata ei e tot ce are pe lume si cat de mult o iubeste. Si in timp ce imi spunea toate astea, tot imi baga sacosa aia sub nas. Si de tot ce mi-o baga sub nas, ma uit eu in sacosa, ca nu ma pot abtine, si acolo o vad pe “fata” ei:

Fata ei si tot ce avea ea pe lume era o pisica intr-o plasa de rafie. Pe mine m-a pufnit rasul, si a trebuit sa ii fac poze pe gratis “fetei”. Baba a inceput efectiv sa pupe poza cu pisica si sa mi-o arate si sa-mi zica “uite-o pe fata mea”. Dupa care, bineinteles, a deschis sacosa si i-a aratat si matei cum a iesit, sa nu creada fata ca a iesit urat.

Baba a plecat in continuare spre gara. Mai mergea putin…se mai oprea, scotea poza matei si o pupa. Asa ca daca vedeti vreo babuta din asta pe strazile din Bucuresti, pupand tot timpul o poza cu o pisica, sa stiti ca ea e. A…si salutati-o din partea mea )

• Tweet