Cum te pregateste sistemul de invatamant pentru viitoarea ta cariera? Pai hai s-o luam asa: exista 3 moduri in care cineva poate sa-ti arate cum sa bati un cui in perete:

1. Prin predici si teorii sterile: filosofia cuiului. De ce cui? Istoria cuiului. Zonele geografice in care se folosesc cuie. Sentimentele unui cui. Cum se simte cuiul cand il batem in cap? Ce vei sti? sa discuti zi si noapte despre respectivul cui, sa faci teoria chibritului cuiului. Din pacate, tu nu stii care parte vine in perete si care in ciocan… Ce vei deveni? Politician, barbolog, pierde-vara, hai-sa-ne-facem-ca-muncim

2. Pe cale practica : cum sa bati concret un cui in perete, pas cu pas. Ce vei sti? sa bati efectiv un cui in perete, o meserie banoasa, un hobby util Ce vei deveni? Om de cariera

3. Folosind cuiul drept pretext pentru a te invata alte lucruri mult mai utile despre cum sa abordezi in general problemele: abilitatea de a-ti face un plan pentru a bate cuiul respectiv, de a lucra in echipa pentru a bate cuiul si de a reusi sa te mentii motivat pentru a bate cuiul pana la capat, etc. Ce vei sti? sa te descurci in viata si la locul de munca. Ce vei deveni? Manager, antreprenor, inventator, meserii in care se cere sa contribui activ, nu sa stai ca balega sa-ti spuna cineva ce sa faci.

Din pacate, sistemul de invatamant romanesc nu reuseste sa se apropie decat de primul punct. Poate putin si de al 2-lea, dar numai pentru meseriile clasice de genul istoric, geograf, profesor, fizician, sculer-matriter (daca visezi sa te faci web-designer, poti sa-ti iei gandul de la materii de genul “curs practic de photoshop”)

Problema ar fi punctul 3. Iti trebuie neaparat punctul 3 pentru o meserie “neclasica” si pentru o functie de conducere. Nimeni nu iti arata cum sa faci punctul 3. Mai rau, sistemul de invatamant descurajeaza tot ce tine de punctul 3, si asta este cea mai mare dezamagire a mea legata de minunatul sistem.

Prima mea senzatie dupa 16 ani de scoala a fost cea de tradare: am crezut ca scoala o sa ma pregateasca pentru viata profesionala. Nu mi-am imaginat ca o sa ies direct experta, dar macar o bruma de abilitati practice ma asteptam sa am. Dar deodata m-am trezit in postura de a trece printr-o adevarata reeducare – fortata si autoimpusa. A trebuit ca, in cel mai scurt timp, sa uit marea majoritate a lucrurilor invatate timp de 16 ani, si sa invat altele noi. Din pacate, scoala romaneasca:

• nu pune accentul pe creativitate, comunicare, gandire proprie, lucru in echipa, competitivitate
• este un mediu care incurajeaza umilintele si abuzul de putere
• te invata dezorganizat si lipsit de motivatie

Inafara de gramatica, matematica, istoria si geografia de bun simt nu mai tin minte aproape nimic. Tot ce am invatat, si toate cunostintele care imi permit acum sa-mi desfasor activitatea si sa am si cateva hobbyuri constructive le-am deprins singura, fara ajutorul scolii. 

Cel mai nasol sentiment cu care am ramas dupa astia anii astia de scoala este cel de autorisipa intelectuala: mult timp pierdut, multi neuroni consumati, multe frustrari adunate si un simt competitional pervertit, toate astea pentru o bucata de hartie cu numele meu pe ea, pe care o tin mereu intr-un loc sigur, in caz ca vin vremuri cacacioase.

Tu cum te-ai simtit tradat de sistemul de invatamant? Ce puncte esentiale pentru cariera ta ti-ai fi dorit sa le fi aprofundat? Ca eu daca incep sa scriu nu ma mai opresc – si asa abia am reusit sa perii textul asta la 600 de cuvinte

• Tweet