De mii de ori pana acum mi s-a confirmat faptul ca in Romania fara cearta nu rezolvi nimic. Nu poti intra intr-un magazin, pur si simplu sa saluti, sa zambesti si sa o rogi pe vanzatoare sa-ti dea o paine. Ai toate sansele din lume sa te ignore, sa-ti tranteasca nervoasa marfa de tejghea sau sa-si stearga mucii cu aceeasi mana cu care iti da painea. In schimb daca intri in magazin, nu saluti, nu zambesti, bati din picior si spui pe o voce enervata “haideti doamna, o paine ca ma grabesc”, o sa fii uimit de dragalasenia si servitudinea cu care te intampina vanzatoarele.

Aceeasi chestie si la banca (locul care oficial mi-a mancat minim 3 ani din viata). Problema noastra e ca suntem tot timpul in alta tara dar contul bancar ramane tot in romania. Si mai apar neplaceri de genul cont blocat, o disparuta misterios, comisioane aplicate de 2 ori, hotii din astea mici care cica n-ar trebui sa supere pe nimeni ca tre sa manance si gura lu copii lor o pane cinstita. Sub proaspata impresie a unui astfel de eveniment neplacut acum vreo 2 ani am scris un email super nervos unei gagici de la banca locala la care aveam contul. A trecut o zi, au trecut 2, am vazut ca nu raspunde la email, am pus mana pe telefon, am platit o caruta de bani dar macar mi-am varsat nervii cu varf si indesat. Am pus-o sa-si verifice mailul, i-am dat “send” de inca 10 ori la mailul pe care i-l trimisesem, am mai pus-o sa-si mai verifice o data mailul si am intrebat-o daca acum il vede.  Imediat problema respectiva s-a rezolvat, domnisoara a devenit brusc foarte amabila si orice problema ulterioara am mai avut era suficient un email nervos si lucrurile se rezolvau in maxim cateva ore.

La un moment dat, revenind in tara, am avut treaba la banca sa ne schimbam cardurile. Am intrat, am salutat si ne-am asezat la biroul consultantului. Cand mi-a vazut buletinul, domnisoara consultanta face “aaaa, dumneavoastra sunteti domnisoara care imi scrie emailuri? v-am recunoscut”. Saraca parea atat de fragila si de speriata de mutra mea cea “periculoasa” incat m-am simtit chiar nasol gandindu-ma ca probabil i-am stricat niste zile si am bagat-o mai rapid decat era nevoie in pms. Asa ca, vazand-o si cat de amabila era, am hotarat sa nu mai fiu dificila, si sa discut cu saraca fata pe un ton normal si prietenesc. Ei no, ghiciti ce s-a intamplat la urmatorul eveniment neplacut, cand i-am scris mailul cel prietenesc? IGNORE total

Nu conteaza banca, nu conteaza magazinul, peste tot este aceeasi problema, exact acelasi gen de comportament. Concluzia mea e ca romanii au nevoie de mediul asta tensionat, de cearta, de barfa, de violenta si de minciuna.  Iar concluzia asta e sustinuta de ratingul televiziunilor Realitatea, Antena si OTV.

Asa cum unele popoare nu pot trai decat sub comunism si privesc democratia drept cel mai mare rau, asa si noi nu putem trai decat in cearta. Il recunoastem de sef pe cel ce ne cearta si calcam cu amandoua picioarele pe capul celui amabil ca deh, iote fraieru, nu ne face pe noi un fraier. Nu facem decat sa ne hranim cu cearta, atat a noastra cat si a altora (vezi ce urmarite sunt stirile cu divortul columbenilor, ce fufe s-au mai batut intre ele sau emisiunile de genul fata tatii si soacra mamii).  Poate si din cauza asta ocupam primele locuri la incidenta bolilor cardio vasculare – nu pot sa te certi toata viata si sa te astepti sa iti pastrezi o inima sanatoasa.

• Tweet