Cum e viata fara job?
Posted by Moldoveanca on Sep 8, 2011 in Despre mine | 34 commentsUnii dintre voi poate stiti, e trecut si la “despre mine” – de vreo 2 ani incoace Moldoveanca nu mai are job. Job fix adica. Pentru ca in mintea mea englezismul “job” este asimilat cu genul “ala” de job, de la 9 la 5, cu un sef care te freaca la icre, cu solitaire cand nu se uita seful, cu sedinte plictisitoare si cu colegi cu care barfesti “la o tigare” pe hol
Nu exista un cuvant in limba noastra pentru ce sunt eu. Englezii ii spun “freelancer”, dar “liber-profesionist” suna incomplet si ca naiba. Domeniul meu de activitate e web design-ul. Asta inseamna ca iau ideea clientului, o trec prin filtrul cunostintelor mele, o condimentez cu propriile mele idei si o servesc calda, sub forma unui site complet, cu design + programare. Iubesc ceea ce fac, de cand am descoperit calculatoarele mi-am dorit asta, dar impulsul pentru a face pasul spre freelancing mi-a fost dat de un articol al Ramonei in care povestea cum a fost pentru ea acest pas. Si cand am vazut-o pe ea ca face mi-am zis eu in stilul meu dulce moldovinesc: “da ce ba, io nu pot?” 
Cum e viata asta de freelancera, fara sef, fara colegi si fara birou fix? Pai uneori e cam nasoala. De exemplu dupa ce am crezut in mitul cu “sunt propriul meu sef deci fac ce vreau, lucrez cat vreau”, dupa prima luna m-am trezit la realitate: cele 8 ore pe zi sunt mai inspre 10-12, asa, chiar si mai mult daca nu imi impun un auto-control strict. Uneori e de munca si in weekenduri. Uneori si noptile. Nimeni nu ma mangaie pe cap cand sunt bolnava, nimeni nu ma plateste sa stau degeaba (nu exista “concediu platit”). Totul incepe si se termina cu mine: am chef de treaba azi? Perfect, inseamna ca am sanse sa mananc. N-am chef de treaba? Sper sa pot trai din rezervele de sunculita de pe burta, ca bani nu primesc. Nu exista solitaire sau “sosal media” in timpul programului. Nu exista messengeruri sau ars gazu pe banii firmei. Pe scurt muncesc de imi sar ochii din cap, unghiile pe tastatura, uneori si mucii pe pereti. Unii clienti sunt civilizati si draguti de-ti vine sa-i pupi pe frunte si sa-i iei acasa. Altii sunt nesimtiti, imputiti si nu platesc la timp (sau nu platesc deloc, ca mai patesti si din astea). E o viata riscanta (chiar foarte riscanta) si grea, e nevoie de multa planificare si creier ca sa te descurci si nu vei avea avantajul sa ai pe cineva care sa-ti sopteasca la ureche in fiecare moment ce trebuie sa faci, esti pe cont propriu.
Dar nici pentru greutatea mea in aur nu as alege alta viata. Unele motive sunt evidente: de cand am inceput freelancingul am locuit in 2 tari diferite, am fost expusa unor culturi noi, am invatat (de bine de rau) 2 limbi straine noi si mi-am facut prieteni in toata europa. Daca vreau concediu imi iau, daca vreau sa muncesc, muncesc. Imi aleg proiectele si nu sunt obligata sa muncesc la ceva ce nu-mi place. Gradul meu de fericire a crescut, ma simt apreciata si importanta si nici cu banii nu ma pot plange. Am siguranta ca niciodata in viata asta n-o sa mor de foame pentru ca mereu va fi nevoie de un pixel de impins mai la dreapta sau mai la stanga.
Alte motive sunt putin mai ascunse, dar la fel de importante pentru mine: din cauza faptului ca trebuie mereu sa-mi gasesc clienti, mintea mea trebuie sa stea alerta, plafonarea e echivalenta cu concedierea. Daca as fi doar o rotita intr-un mare sistem numit companie, nu as fi atat de motivata sa invat lucruri noi, sa fiu mereu in pas cu ce se intampla nou prin industria mea. Vazand ce se intampla in firmele din romania, cum salariile se intarzie cate o luna si cum se fac reduceri de personal, imi intareste si mai mult convingerea: eu nu voi fi niciodata in pericol sa fiu “redusa de personal”. Imi spune un client ca nu mai are nevoie de serviciile mele? Nici o problema, trecem la urmatorul. Desi sunt in pericol sa nu fiu platita, chestia asta nu se poate intampla decat o data, ca a doua oara nu mai lucrez cu omul respectiv.
Unii ma compatimesc: “vai draga, nu te plictisesti toata ziua singura in casa?” Nu draga, in timp ce muncesc mi-e destul de greu sa ma plictisesc. Cand simt nevoia de socializare ies cu prietenii in oras, in afara programului auto stabilit. Sau mai povestesc cu colegii freelanceri, dar nu la “o tigara pe holul firmei”, ci pe skype. Sau povestesc cu gazda in a carei casa stam (ca si el e tot freelancer, deh, a tunat si ne-a adunat).
Altii nu imi iau in serios meseria. Pana la urma a munci de acasa nu inseamna cu adevarat munca, nu? Plus ca practic eu toata ziua ma dau pe net, si toata lumea stie ca asta nu-i munca. Din cauza asta mai primesc si indicatii pretioase de genul “vai draga dar mai iesi si tu din casa, ca toata ziua stai cu nasul in calculatorul ala”, de obicei urmate de obisnuitul “auzi, da am o problema cu calculatorul, nu te ocupi si tu oleaca”?
Prima regula a mea e sa nu lucrez cu clienti romani (imi pare rau daca va simtiti jigniti, dar asta e, mi-am luat prea multe tepe). A doua regula e sa nu lucrez a doua oara cu un om care m-a tratat prost. A treia regula e sa depasesc asteptarile clientilor mei de fiecare data, oricat de mult sau de putin m-ar plati. Si a patra regula e sa nu muncesc pentru bani (desi si aia sunt placuti atunci cand vin) ci sa muncesc pentru a fi cea mai buna. Cand combin aceste reguli cu pasiunea pentru munca mea, rezultatul este tot timpul extraordinar
Cum spuneam, nu e o activitate pentru oricine. Daca te doare foarte mult de ce spune lumea, nu e pentru tine. Daca te simti jignit la prima respingere si renunti din prima cand intalnesti un obstacol, nu e pentru tine (asta pentru ca uneori trebuie sa aplici la 10-20 de proiecte ca sa castigi unul singur). Daca esti genul de persoana care isi foloseste sexualitatea ca sa avanseze in “cariera” – iar nu e pentru tine, pentru ca e destul de greu sa te culci cu “bosii” tai cand astia de obicei sunt la 3000 de kilometri distanta Dar daca esti un om serios, muncitor, cu un apetit mediu pentru risc, pasionat de web design si/sau de programare, s-ar putea sa fie exact ce-ti trebuie.
ionut (5)
Adrian (2)
AndreiArde (1)
Basme imobiliare (1)
Da, te inteleg pe... (1)
Eugen (1)
predatorpulse7 (1)
zergu (1)
Excelent articolul. Ma bucur ca am putut sa fac macar un cititor sa incerce asta. Si ai crescut enorm in astia 2 ani, asa ca a fost clar un pas bun.
Si eu iubesc libertatea asta. Am fost plecati 6 luni din tara, timp in care am ‘prestat’ si am facut bani. Suntem acasa si nu stim cat stam pe aici si pe unde ne va duce viitorul. Atat timp cat am net, e perfect, capul si laptopul le aduc eu
Ce faci colego, ati ajuns?
Te astept “pe hol” la o tigare virtuala si la o barfa despre “sefi” 
Cred ca ai facut tu mai multi cititori sa incerce asta, doar ca eu sunt probabil cea mai vorbareata dintre toti
Nu toti romanii dau tepe. Cei drept sunt destui dar totusi sa nu-i bagam in aceasi oala.
Iar chestia asta cu “freelancer” are si avantaje si dezavantaje. Acum fiecare cum isi asterne, asa doarme.
Buna Daniela si bine ai venit!
Mai, din pacate am cifrele exacte: anul trecut am lucrat cu 4 romani dintre care 3 nu m-au platit. Tot anul trecut am lucrat cu cateva zeci de straini dintre care 2 nu m-au platit. Diferenta e prea mare ca sa poata fi ignorata!
Buna buna!:) Atunci imi pare rau sa aud asta. Urat din partea lor. Cred ca e ok sa ceri o garantie la inceput. (Ca si idee zic, daca nu deja o faci). Sau prin semnarea unui contract ca sa ai dovezi apoi.
Unii nu stiu ce inseamna “freelancer” asa ca pana inteleg e mai indicat sa folosesti “liber-profesionist”.
Liber profesionist nu descrie ceea ce fac eu. Unii nu stiu ce inseamna “plugin” dar asta nu inseamna ca il traducem cu “baga in”, nu? Sau poate ar trebui?
Foarte interesant,mai ales ca eu chiar ieri citisem articolul Ramonei.Princ conexiunile neuronilor inca circula fragmetul “e loc si pentru tine pe piata“.Aici intervine faimosul “DAR“.Poti incepe provocarea daca ai un anumit portofoliu,nu-i asa?Ce te faci cand pornesti chiar de la O.Mai bine zis,cand nu ai un portofoliu de prezentare.
Multumesc si felicitari tie!
Cand pornesti de la 0 trebuie sa fii pregatit sa faci multa munca voluntara sau munca pentru propriile proiecte (blog, site de prezentare, etc). Nimeni nu s-a nascut invatat si nimeni n-a aterizat brusc in mijlocul unui job perfect. Primul meu site a fost un proiect personal, un magazin de e-commerce care a si vandut o perioada. Primul meu site pentru un client l-am facut pe 60 de dolari si m-a chinuit omul ala de mi-a scos par alb
Andreea, daca imi permite Moldoveanca, as spama cu niste links catre articolele mele despre freelancing http://dojoblog.ro/tag/freelancing/
Gasesti acolo informatii despre destule aspecte.
Multumesc tare mult,Ramona.
Dar ce părere ai de ideea de a face propria ta afacere?
De exemplu theme WordPress, plătite.
Te referi la un site special cu teme platite, de genul elegantthemes.com? M-am gandit si la asta, dar deocamdata vand grafica pe site-uri de specialitate si sunt extrem de ocupata cu site-urile pentru clienti, nu prea mai am timp de altceva
Da! La un site de genul ăsta mă refeream!
Un site cu astfel de teme îl poţi considera ca o provocare personală. Îţi solicită foarte mult imaginaţia, puterea de creaţie. Poate fi considerat şi ca o carte de vizită… 
“I’ote ce mă duce mintea!”
N-ai scris nimic despre aspectele care ma sperie pe mine cel mai tare.
Cum faci asta legal? Ca sa poata statul sa te jumuleasca doua treimi din banii pe care-i faci si sa-ti dea inapoi promisiuni de servicii medicale & pensie & mai stiu eu ce… Eu m-am dat cu capul de podea (ca asa stau eu la laptop, pe podea… si de laptop nu-mi venea sa ma dau… mai am nevoie de el).
Cum ai nervi sa stai sa incerci sa intelegi niste cerinte intr-o engleza mai mult decat jalnica? Cum ai nervi sa incerci sa intelegi o idee care nu e a ta?
Cum gasesti curaj sa te bagi la proiecte pe care simti ca altii le-ar merita mai mult decat tine?
Cum te simti atunci cand dai peste clienti care vor ceva realizat prin metode invechite la care nu te-a durut vreodata sa excelezi… pentru ca ti se pare mult mai interesant sa fii la curent cu ultimele tehnologii? Eu ma simt aiurea. Pe de o parte e umilitor ca nu ma pricep mai bine la ce vor, pe de alta parte sunt revoltata ca nu e corect sa ma considere proasta cand eu ma pricep al dracului de bine la chestii care sunt chiar “cutting edge”…
@Andreea: Daca stii ca te pasioneaza inseamna ca ai lucrat cat de cat. Daca nu ai mai facut nimic mare, pui chestii mici. Eu am pus asa ceva.
Ei uite de asta imi place mie cand vii tu si comentezi pe moldoveanca, analizezi exact laturile ascunse
Cu privire la forma legala, aici e un cu totul alt aspect! Eu am lucrat o perioada pe firma prietenului meu in Romania si normal ca ma gandeam sa imi fac firma sau persoana fizica autorizata. Dar cand am vazut ce inseamna taxele, controalele de 2 ori pe an la care nu exista sa nu-ti dea amenda, oricat de ok ai fi fost, concluzia a fost ca nu vreau sa dau banii unui stat hot cand pot sa-i dau unui stat care imi da si autostrada si protectie si servicii medicale de calitate. Asa ca m-am autorizat ca freelancer in Germania. Dar cred ca Dojo te poate lamuri mai bine cu privire la aspectele legale ale vietii de freelancer in Romania
“Cum ai nervi sa stai sa incerci sa intelegi niste cerinte intr-o engleza mai mult decat jalnica? Cum ai nervi sa incerci sa intelegi o idee care nu e a ta?” – Ei, eu iubesc sa lucrez cu oamenii. Sunt oameni cu care fac “click” din prima, ii inteleg si stiu ce vor sa spuna dinainte sa deschida gura. Sunt si oameni cu care nu sunt pe aceeasi lungime de unda si la aia renunt. Totul tine de “lungimea de unda”
“Cum gasesti curaj sa te bagi la proiecte pe care simti ca altii le-ar merita mai mult decat tine?” Pai ca in toate lucrurile din lumea asta, ceea ce stiu eu sa fac e reflectat de pret. Cei care sunt mai buni decat mine au preturi mai mari decat mine. Cei care sunt mai slabi au preturi mai mici (asta se intampla de obicei, nu este o regula, ca am intalnit si designeri fara pic de talent cu preturi astronomice). Cand un client ma angajeaza stie ce plateste si pentru ce plateste. Drept urmare nu intalnesc o situatie in care “altul sa merite mai mult decat mine” – pentru ca ala care merita “mai mult” lucreaza pe bani mai multi si nici nu s-ar uita la clientul meu.
Cand gasesc un proiect care ma depaseste ii spun omului, si in acelasi timp ii spun ca sunt dispusa sa il taxez mai putin daca ma lasa sa invat pe timpul lui. In 99% dintre cazuri sunt de acord. Dar niciodata nu mint sa spun ca stiu aia cand eu de fapt nu stiu.
“Cum te simti atunci cand dai peste clienti care vor ceva realizat prin metode invechite la care nu te-a durut vreodata sa excelezi… pentru ca ti se pare mult mai interesant sa fii la curent cu ultimele tehnologii?” – renunt la ei. Pur si simplu. Asta e una dintre frumusetile vietii de freelancer. Imi permite sa aleg
“Asa ca m-am autorizat ca freelancer in Germania…”
Si locuiesti in Germania?
lol, da ca altfel n-ar avea rost, nu? Imi place sa primesc chitanta pe banii pe care ii dau
Dar trebuie sa incepi de undeva. Primul proiect. Nu ai experienta. Si nu ma refer strict la experienta in aria respectiva de lucru, pentru ca am facut destule dracii micute pentru amuzamentul propriu pentru ca citesc zilnic tutoriale, incerc chestii, imi vin si mie idei traznite. Ma refer la experienta cu facut proiecte pentru altii. Aia e zero. La momentul ala oricine altcineva cu un minim de experienta merita proiectul mai mult decat cineva cu zero experienta care nici macar nu stie daca se descurca…
Pai in conditiile astea rezolvi dilema lucrand pe gratis – pentru un ONG de exemplu. Sau lucrand pentru un prieten pe care vrei sa-l ajuti. Sau participand la concursuri de design pe site-uri de crowdsourcing (99designs.com)
Faci ca mine: PFA pe sistem real & go crazy. Spre sfârșitul anului tragi linie și vezi ce impozit ai de plătit. O contabilă te poate lămuri extra.
Ăsta da self esteem…
Le explici unde greșesc. Dacă ai destul de multă mândrie și bani în portofel îi poți refuza
La capitolul aspecte legale & financiare sunt mai mult decat ignoranta. Si prin urmare extrem de fraieribila.
Partea asta ma tem ca n-am inteles-o
Unde gasesc asa ceva? Nici macar atat nu stiu…
Self esteem… Meh. Am aproape toate defectele posibile. Nu vreau sa adaug si increzuta la lista.
A incercat cineva sa-i filmeze pe astia de la controlul financiar in actiune?
Adica sa ai o camera de filmat in birou si sa-i anunti de acest lucru.
E amendă, nu șpagă, deci nimic ilegal.
Este imposibil să fii în regulă cu absolut toate chichițele.
Si daca totusi, macar asa la prima vedere, esti in regula – discutia se desfasoara in felul urmator: ma baiatule (chiar daca esti fata) – trebuie sa-ti dau ceva ca ma iau astia la intrebari. Uneori iti dau de ales: control sau 1000 de lei. Alteori iti spun “trebuia sa faci mai multa scoala si sa te angajezi daca nu vreai firma” =)) Auzite cu urechile mele.
Dacă la prima vedere ești în regulă, începe să se ia de colțurile îndoite ale jurnalului de încasări și plăți
Misto. Inspiring si aplicabil (sper!!!) si daca nu lucrezi in sfera IT..
Să zicem că vreau să dau de tine în privat… cum pot? :-S Nu găsesc nicăieri un formular de contact sau o adresă de mail.
Ok, scuze, am vazut tarziu. S-a rezolvat, acum am formular de contact pe pagina de contact
eu retinusem ca esti in spania, de ce ai plecat de acolo? cu germana te descurci? sau nu ai nevoie pentru ca lucrezi remote?
Ah nu, ne-am mutat acum in Germania
Pai am plecat pentru ca atata timp cat ne putem misca liber de ce sa n-o facem? Ei, lucrez eu remote dar trebuie sa invat si germana, si la asta ma refeream cand ziceam ca am invatat 2 limbi straine, de bine de rau. Am program, in fiecare zi o ora de germana, asta-i situatia. Dar nu pot spune ca imi displace ingrozitor 
interesant postul.
sunt curios. ce ai studiat? adica are legatura programarea si web-designul cu ce ai studiat tu?
Am terminat comunicare si relatii publice la SNSPA
Deci ar fi trebuit sa ies piarizda. N-am iesit, am fost pasionata de web design de cand eram in liceu, si am ales sa merg pe calea asta.
am inteles. si eu am unele dileme momentan si dasta intrebam.
ms de raspunsul prompt.