Sa nu ne ascundem dupa deget!
Posted by admin on Jun 20, 2011 in cujet deci exist, Despre mine, Libertatea de exprimare | 22 commentsToti oamenii au o parere extraordinara despre ei ca indivizi. Si de fapt e foarte logic sa fie asa, cand lumea intreaga incearca sa te doboare, singurul tau aliat esti tu. Dar parerea asta extraordinara nu poate exista asa, independent, trebuie sa fie confirmata si de fapte. Din cauza asta fiecarui om i se pare ca el e cel mai frumos, cel mai destept si cel mai amuzant. Si doamne fereste sa apara ceva sau cineva care sa schimbe aceasta parere!
Nimic nu e mai crunt decat sa fii certat cu tine insuti! E greu de tot cand gresesti si trebuie sa-ti privesti greseala direct in fata. Drept pentru care cea mai simpla cale este metoda strutului: capul in pamant si fundul inainte. Oamenii in incercarea lor disperata de a cadea la pace cu ei insisi au inceput sa schimbe numele obiectelor, fiintelor si actiunilor. Au inceput sa numeasca prostitutia “a face o partida buna”. Au inceput sa numeasca lasitatea “cale de mijloc”. In mod logic, cele mai multe denumiri le-a capatat cea mai nasoala greseala dintre toate: crima; de la “a muri pentru patrie”, continuand cu “bau-bau”, “teroristii”, “boogeyman” si terminand cu “avort”, iar in postul asta o sa dezvolt ceva mai mult ideea de avort ca minciuna frumoasa.
Nu ma intelegeti gresit: sunt de acord cu avortul! Nimeni nu o sa-mi schimbe vreodata parerea ca omul trebuie sa fie liber sa-si faca propriile alegeri in viata. In schimb nu sunt de acord cu eufemismele si cu marketingul de 2 lei menit sa ne faca sa ne simtim mai bine cu noi insine atunci cand facem alegeri nasoale.
Nu il numi avort, asta e un cuvant “new-age”, nu e decat o minciuna facuta sa te simti mai bine. Intreruperea cursului vietii unei fiinte fara aparare nu este “o alegere dificila”, nu este nici “a trebuit sa o fac pentru ca eram foarte tanara”, e doar o crima, nimic mai mult si nimic mai putin. Poate simti ca ai dreptul sa o comiti, poate simti ca e corpul tau deci poti sa faci ce vrei cu el. Si asta e OK, da-i inainte, simte in continuare asa, dar numai spune-i pe nume, nu iti ascunde actiunea in ambalajul frumos colorat al unui cuvant gol.
Ah, da, mai este si argumentul ca ceea ce omori nu e om ci doar o celula. Argumentul asta e preferatul meu. Se pare ca nici dupa mii de ani de evolutie oamenii nu pot renunta la obsesia marimii. Marimea conteaza pentru orice, si pentru ce ai in pantaloni si pentru ce ai in cap si pentru ce duci in burta. Existenta, faptul ca obiectul disputei exista nu conteaza. Importanta este marimea lui.
Ai putea omora vreodata un pui de catel? De ce nu? E mai bine decat sa-l lasi pe strazi, nu-i asa? Sau poate ca esti prea tanara si nu poti sa ai grija de el asa cum ar merita! Diferenta e ca a fi intr-un grup de protectie a animalelor e foarte cool, dar a-ti pune prezervativ inainte sa faci sex nu e asa cool.
Fapte mai putin cunoscute despre puiul de om la inceput de drum (altfel cunoscut sub numele “embrion”, “celula fara viata”, “avorton”)
1. Stii ca inima copilului incepe sa bata din ziua 20-22 de la conceptie (a.k.a. ovulatie)? Daca imi arati o singura celula cu inima in organismul uman, eu pun mustar pe ea si o mananc intreaga!
2. Stii ca este imposibil din punct de vedere medical sa faci un avort mai devreme de saptamana 8 de sarcina? In saptamana 8 (sau 6 de la conceptie) “celula” aia pe care o porti in tine are deja ochi si degete si oase si amprente!!!!! Da, ai citit bine, are AMPRENTE! E deja putin cam mult ca sa o mai putem numi “celula”
3. Din saptamana 12 (sau 10 de la conceptie) “celula” simte durere!
Ceea ce simt eu cu privire la avort are foarte mare legatura cu felul in care vad eu viata. Multi ar argumenta ca avortul nu este o crima, crima e sa nasti un copil dupa care sa-l lasi pe strazi. Nu, aia e doar neglijenta/nepasare/bad parenting, Argumentul asta reprezinta aceeasi incercare disperata de a ne face sa ne simtim mai bine cu noi insine si de a justifica o crima. Crima e cand intrerupi cursul vietii unei fiinte vii fara ca aceasta sa-ti ceara in mod voluntar acest lucru. Da, poate exista crima in legitima aparare, dar tot crima se numeste, trebuie sa ti-o asumi. Diferenta dintre un copil crescut pe strazi si un avorton e ca primul are oricand sansa sa faca ceva cu viata lui, in timp ce singura sansa a ultimului este sa fie ars la crematoriul spitalului.
Adevarul e ca eu iubesc viata cu toate bucuriile si incercarile ei! Iubesc sa fiu fericita, iubesc si sa fiu suparata iar cel mai mult ma iubesc atunci cand sunt jos de tot si ma ridic. Mi se pare ca viata, asa cum este ea, e cel mai mare cadou pe care poti sa NU i-l iei unei fiinte! Viata nu inseamna numai bani, cariera, independenta fizica si financiara. Viata inseamna si dragoste si fericirea pe care o simti cand o buburuza aterizeaza pe bratul tau primavara, si un pahar cu limonada rece vara, si prima ninsoare, si Mos Craciun si un zambet al unui strain pe strada! Nu pot sa-mi imaginez cum cineva ar putea cu buna stiinta sa ia aceste daruri unei alte fiinte, dupa care sa se impace cu ideea ca “nu era momentul potrivit” sau ca “nu avem bani” – pentru ca mos craciun, prima ninsoare si buburuza nu se cumpara cu bani
“Probably nothing has been as damaging to our cause as the advances in technology which have allowed pictures of the developing fetus, because people now talk about the fetus in much different terms than they did 15 years ago. They talk about it as a human being, which is not something that I have an easy answer on how to cure.”
– Harrison Hickman, pollster for the National Abortion and Reproductive Rights Action League
P.S. Observati ca motivele mele nu tin de religie. Nu sunt o persoana religioasa si nu prea ma intereseaza amenintarile cu bau bau.
ionut (5)
Adrian (2)
AndreiArde (1)
Basme imobiliare (1)
Da, te inteleg pe... (1)
Eugen (1)
predatorpulse7 (1)
zergu (1)
Is de acord in mare cu ce spui tu, nu insa si cu faza ca ar trebui adus pe lume no matter what. Exista momente in care este o greseala si faptul ca alegi asa ceva, desi nasol de tot, e mai bine decat o viata distrusa.
Un copil nedorit nu este un copil fericit si pe asta nu o spun din carti. Si prea putini au sansa ca unul dintre parinti sa faca pasul si sa fie mama si tata, reusind sa acopere niste goluri. Sunt putini copii care au parte de o viata cvasi-normala, de educatie si de o sansa. Dar senzatia aia de ‘greseala’ nu ti-o mai ia nimeni, chiar daca peste ani buni privesti porcaria asta cu relaxarea omului matur si realizat.
Sunt destule “accidente” nascute exact pentru ca femeia nu are curajul de a comite “crima” in cauza. “Accidente” care traiesc in orfelinate si, din nou nu din carti, iti spun ca nu e nimic frumos acolo. Viata intr-o asemenea locatie, chiar si cu ingrijitori buni si tot ce trebuie (cam greu de crezut ca sunt conditiile astea in Romania), lasa copilul in cauza cu destule sechele, incat sa-i ajunga o viata. O viata pe care oricum o porneste abrupt la 18 ani, cand este dat afara de acolo.
Un copil crescut in saracie lucie de 2 parinti muritori de foame, un copil ce va fi mereu mustrat pe fata sau nu de parinti care si-au oprit ascensiunea profesionala DIN CAUZA LUI, asta nu este un copil fericit. Si sunt prea putini parinti de o asemenea calitate morala incat sa nu puna esecurile in cauza pe seama copilului. Pentru ca la douazeci si putin de ani, daca nu a fost momentul sa faci copil, e posibil sa cari greutate asta o viata intreaga.
In loc sa faci facultate, stai cu ala micu, mai ales daca esti singurul parinte, in ideea ca alalaltul se cara din peisaj, muncesti pe unde se poate si faci eforturi mari, daca esti OM, sa nu ii scoti alui mic pe nas faptul ca te-ai ratat din cauza lui.
Nu sunt nici de acord ca facem avort asa din “pamplezir”, dar chiar sunt situatii in care e mai bine sa faci avortul in cauza, decat sa iti bati joc de o fiinta care NU MERITA sa-ti bati joc de ea. Un embrion sigur simte durerea, cand este avortat, dar un copil de viata caruia se alege praful va suferi .. o viata intreaga. Si vor fi momente in care probabil si-ar dori o durere fizica de genul asta, pentru ca i-ar intoarce gandurile de la dezastrul pe care il are in suflet.
Solutia este pana la urma ca orice femeie sa caste ochii inainte sa deschida picioarele. PUNCT. Sa se protejeze, sa fie “prapastioasa’ si extra atenta. Sa inteleaga ca rahatul, daca se intampla, in bratele ei cade. Ca deciziile aste EA LE IA si ea le trage.
Daca femeile ar fi mai cu cap in faza asta, discutia asta ar fi irelevanta. dar, ca de multe ori, nu suntem in stare sa prevenim, ca asta ar cere prea mult efort
Nu, nu, nu si nu
Nu-s de acord. Singura ocazie in care poti spune ca o viata e distrusa e atunci cand decizi sa o termini. Atata timp cat exista viata, exista si sansa de mai bine, exista si speranta. Pe cand in moarte nu mai exista altceva. Da, un om este foarte afectat de traumele din copilarie. Dar orice om poate sa aleaga sa depaseasca aceste traume sau sa le traiasca pana la moarte. Dar e vorba ca EL poate sa aleaga. Nu face nimeni altcineva alegerea pentru el.
Cunosc o mama singura care a facut copilul la 19 ani si culmea, a reusit sa faca si facultate de stat si sa ajunga bine. Nu e o situatie ideala, e adevarat, dar asta nu inseamna ca nu se poate. Singura profesoara buna pe care am avut-o in generala a fost un copil crescut in orfelinat. Cand a ajuns la maturitate a facut un copil si a infiat alti 2. Uneori copiii sunt si o scuza ideala: e foarte usor sa dai vina pe altcineva pentru nereusitele tale.
Eu cred ca a-ti bate joc de o fiinta e atunci cand nu ii dai nici o sansa, nu atunci cand ii dai in dar o viata – buna, rea, oricum ar fi, e mai buna decat moartea.
Sunt atatea cupluri care sufera de infertilitate! Daca as ramane insarcinata dintr-o greseala, as alege sa imi dau copilul unui astfel de cuplu. As fi o mama rea? M-ar vorbi vecinii? M-ar uri copilul ala toata viata? Iote ghinion, trebuia sa ma gandesc la asta inainte de a o comite. Prefer sa fiu mama rea decat sa comit o crima.
Ah, si am uitat o chestie: daca, DOAMNE FERESTE, un copil sufera un accident in copilaria timpurie, accident care il lasa cu sechele grave pe viata, nu alegi sa-l omori doar pe principiul ca sa nu sufere mai tarziu, nu? Care e diferenta intre embrionul de 2 saptamani si copilul de 2 ani?? Ca de nici unul nu poti spune ca e om complet, nu?
Ai perfecta dreptate! Avortul este ales fie din comoditate (un copil iti complica viata), fie din lasitate (“ce vor zice parintii, ce vor zice prietenii despre mine”?)
Nu-mi plac deloc teoriile cu “decat sa aduci un copil pe lume si sa nu ai cu ce sa-l cresti, mai bine faci un avort”. Mai bine cumperi un prezervativ, mai bine cumperi niste anticonceptionale, mai bine iti montezi un sterilet pentru a nu ajunge in situatia de a decide viata unui viitor copil, Daca nu poti sa-l cresti poti sa-l dai spre adoptie. Poate va fi adoptat. Si va avea o viata fericita. Poate nu va fi adoptat. Si va fi doar un gunoier. Dar si gunoierul acela se va putea bucura in anumite momente ale vietii, va putea iubi sau va putea fi iubit! Sa nu mai punem atata pret pe lucrurile materiale. Eu una cunosc copii din familii instarite, care au ajuns rau, consuma droguri, pierd bani in cazinouri si, mai ales, sunt nefericiti! Sunt nefericiti cu toti banii de care au avut parte de cand s-au nascut! Nimic nu e prestabilit!
Nu spun ca femeia ajunsa in aceasta situatie este “singura responsabila”, nu spun nici ca este o “victima”. A ajunge intr-o asemenea situatie nu este “rodul” unei singure greseli si doar a femeii (in definitiv, este nevoie de o femeie SI un barbat … nu-i asa ?). Sunt multe de discutat dar important este sa inteleaga ca o intrerupere de sarcina este, inainte de toate, rezultatul unei lipse de educatie. Asa ca, daca este sa blamam, trebuie sa o facem tinand cont de faptul ca femeia are niste “complici”. Dar pe noi nu ne intereseaza sa cautam cu tot dinadinsul un “vinovat”, pe noi ne intereseaza sa intelegem DE CE se ajunge in aceasta situatie. Si aici eu as incepe cu cei 7 ani de acasa, as continua cu mass-media si as termina cu autoritatile cu rol de educatie in societate. Femeia “deschide picioarele” fara sa “deschida” si mintea, dar, desi, cum foarte bine spune @Dojo, “rahatul, in bratele ei cade” este bine sa nu uitam ca nu a fost singura si ca pana la “deschisul picioarelor” cineva trebuia sa ii “deschida” mintea.
Cum bine spui, sa nu ne ascundem dupa deget – Romania este fruntasa in ceea ce priveste intreruperi de sarcina, mame minore si copii abandonati. Dupa cum se stie si se vede, Romania este VARZA la capitolul educatie iar cea sexuala este continuta de educatia generala.
Ai cat se poate de multa dreptate in ceea ce “spui” aici dar cred ca “tintesti” in pic cam sus … a putea face diferenta dintre bine si rau implica un nivel de educatie, a vorbi cu folos despre respectul pentru viata inseamna că cei care asculta inteleg, mai intai de toate, notiunea de “respect”.
Deja, a vorbi despre “responsabilitate” este mult prea mult pentru mult prea multa lume …
Stii care e paradoxul meu preferat? Romanii se declara in proportie de 80% credinciosi, nu vrem sa legalizam prostitutia tot din considerente ce tin de religie (desi ultima data cand am citit eu constitutia, Romania se declara stat laic). Cu toate astea avem cea mai mare proportie de avorturi, suntem pe locuri fruntase la curve, pedofili, violenta casnica. Te si face sa te intrebi: bai, oamenii astia dupa ce vin de la biserica trec si pe la clinica de avort?
Asa, din vorbe, multa lume se declara … (punctele pot fi inlocuite cu “democrat”, “credincios”, “altruist”, “moral”, “providential” sau cine stie ce alta parere despre sine). Vorbe, zgomot … atat. Ignoranta face ravagii in ambele sexe. Dar nu se iau masuri, ignorantii sunt mai usor de condus decat cei constienti de ce inseamna viaţă.
“Romania se declara stat laic” nici macar teoretic nu suntem laic.
“Te si face sa te intrebi: bai, oamenii astia dupa ce vin de la biserica trec si pe la clinica de avort?”
Procentajul e unul scazut
.
lol, la ce? la biserica sau la clinica de avort?
Din cei care se duc la Biserica sunt putini care fac avorturi.
Nope. Mie mi-e scarba de mine. Sunt proasta, urata, dezgustatoare.
filosofam prea mult pentru nimic
))
ar trebui sa fim mai “open minded” si sa nu ne mai miram de deciziile altora oricat de ciudate ni s-ar parea pentru moment.
de ce se comporta unii asa cum se comporta ? vine si raspunsul la fel de ambiguu ca si intrebarea .. DE AIA
Moldoveanco ce zici tu zici bine aici, daaaaaaaaar se pare ca nu ai deschis prea mult ochii la ceea ce se intampla in jurul tau. Traim pe o planeta guvernata de specia de care facem parte. Distrugem tot in calea noastra prin orice metode mai mult sau mai putin legale. Si ceea ce este mai dureros este ca in primul rand ne distrugem pe noi. Unii invart milioane cu lopetile cand altii mor de sete. de foame si de boli pe partea opusa a globului. Nu suntem in stare sa evoluam ca specie desi contextul intelectual ne’ar permite acest lucru. Peste toate astea cum poti tu sa vii sa spui ca exista sansa/speranta pentru un astfel de copil cand din 99% din cazuri aceste situatii vor decurge in niste paria ai societatii. Nu zic nu. Poate scapa unu, doi, 10, 1000 din probabil milioane si miliarde care vor urma… Dar stresul pus asupra viitorului celor care fac avortul (un el si o ea – consider asta si o decizie comuna in toata seriozitatea posibila de care poti da dovada intr’o astfel de situatie) si stresul pus asupra sistemelor de ajutor social si asa defecte in multe locuri din lume cui il lasi. Daca ar fi sa fim o specie inclinata spre evolutie toti cei aflati acum in viata ar trai intr’un mediu eco, lipsit de poluare, cu un trai decent iar orice urma de sarcina nedorita, aberatie genetica, malformatie ar disparea din secunda 1 prin AVORT. E o crima pana la capatul universului nu te contrazic dar o consider mult mai acceptabila decat atrocitatile din zilele noastre si cele din secolul trecut de o mie de ori. Iar asta din strictul punct de vedere a resurselor de care dispunem pentru existenta. Nimic nu trebuie irosit pentru ca in curand nu vom mai avea mancare/apa de baut/etc. Si accentuez cuvantul resurse si il definesc prin bunurile materiale necesare traiului nostru din toate punctele de vedere. Noi, oamenii, din pacate, suntem ghidati de competitie spre a face bani … spre a ii intoarce ostentativ cu lopata in fata celor ce nu au. Nu zice nimeni sa nu te realizezi profesional dar e un principiu foarte stiut al economiei: banul trebuie sa ruleze. Altfel daca sta pe loc in buzunarul unui bastan va creea o necesitate pe piata si in final o criza (check current global conditions). Altii sunt ghidati de religie spre diverse acte …control al maselor … extremism (asta fiind cel mai periculos) … pana la traditionalism indoctrinat care impiedica schimbari ale mediilor de viata in concordanta cu societatea si dezvoltarea actuala fie ca e vorba de prostitutie sau altceva …desi chestia cu prostitutia se aplica de minune in context.
In fine m’am intins prea mult. Da’mi te rog un contraargument la ceea ce am spus. Ce te face pe tine sa crezi in continuare cu optimism ca se poate mai bine cand faptic sansele (pur statistic si matematic vorbind) tin sa dovedeasca exact contrariul?
*din care facem parte…
m-ai facut sa fiu pe deplin de acord cu tine, moldoveanco
care ti-o fi numele. ai totala dreptate. si eu daca stau sa ma gandesc as prefera sa fiu nefericita, decat sa nu fiu deloc. mai bine sa duc la existenta unei fiinte, care poate va fi fi saraca sau eu mai stiu ce, dar sa vada soarele, sa manance cirese vara, sa vada iarba, sa cunoasca alti oameni, decat sa nu existe deloc. sincer, asta e un lucru la care nu m-am mai gandit. asa ca iti multumesc.
>:D< Si tu m-ai facut fericita cu comentariul asta!
iar restul lucrurilor sunt…egoism si geopolitica. cred ca nu ar trebui sa le luam in calcul cand e o viata de om la mijloc.
si acele cazuri de avorton spontan sau din motive medicale unde le incadram???bn tot o crima sunt, asta e evident, dar cum le argumentam.cand tipa pierde sarcina, cand e nevoita pe motin ca in timp ce ea probabil ramane gravida se supunea unor radiatii puternice, etc……
La ce a intrebat A mai sus, eu as adauga: ce ai sfatui tu o fetita de 12 ani care a ramas insarcinata cu tatal/fratele/unchiul, evident, in urma unui viol?? Stiu ca e un caz extrem, dar te intreb pentru ca vorbesti fix de societatea in care traim si, din pacate, exact asta este! Sunt prea multe cazuri in care fetitele ajung sa aiba copii. Sunt impotriva avortului prostesc. Sunt cazuri in care femeia are si putere financiara si timp si maturitatea necesara pentru a creste un copil si totusi face avort, dar, bineinteles, este alegerea ei. Insa NICIODATA nu as putea fi de acord ca niste fetite sa nasca! Asa ceva e absurd!
Nu cred ca m-am referit aici la cazurile extreme si rare. Asa as putea si eu intreba “da ce facem daca vine un martian pe pamant si rapeste o femeie si o fertilizeaza cu sperma martiana (spertiana?) si femeia aia ce face, nu e pacat?” – ca asa putem discuta pe cazuri extreme pana maine… Poate exemplul nu este cel mai potrivit (incercam sa fiu amuzanta) dar intelegi ce vreau sa zic…
Fetitele care ajung sa aiba copii sunt prea multe pentru ca la scoala invata mai multa religie decat educatie sexuala – nu din cauza violului/incestului. Doar un foarte mic procent din aceste fetite trec prin o astfel de experienta traumatizanta.
Avortul din motive medicale e alta poveste in care n-as dori sa ma bag. E un subiect prea sensibil si prea dureros. La fel si cu avortul pe motiv de malformatie a fatului.
De fapt articolul a fost generat de faptul ca in jur de 80% dintre femeile pe care le cunosc (si de care sunt suficient apropiata incat sa-mi spuna din astea) au facut un avort in viata lor, din alte motive decat cele medicale. Mi s-a parut putin cam mult.
sunt a, din greseala nu am scris tot numele.din pacate observ cum femeile vorbesc cu lejeritate despre cate avorturi au facut si multe femei trecute de 35 de ani pentru ca sunt prea “batrane” sa faca copii, dar totusi prea idioate sa se protejeze.mama mea a pierdut o sarcina la aroximativ 7 luni,adica a nascut dar baiatul a trait 2 zile si conform legilor de pe vrea lui ceasca a fost incadrat drept avort.mult timp am trait cu impresia ca ea a vrut asta pana mi-a explicat ce si cum….sunt de aceeasi parere ca avortul e crima, orice fel de avort e crima de fapt.sper doar sa nu trec prin asa ceva niciodata.am urmarit cateva documentare si am vazut zbaterea pentru a trai.