Ai comis o greseala fatala din cauza careia niste oameni au platit cu viata. Din cauza greselii tale ti-ai terminat cariera, familia, colegii si propria-ti persoana. Practic, din cauza ta au fost nenorociti in jur de 30 de oameni. Vei plati pentru greseala asta cu ani grei de inchisoare, cu banii pentru care ai muncit (si care se puteau duce spre o cauza mai buna) si cu oprobiul public. Practic niciodata nu te vei putea duce sa-ti iei un pachet de tigari fara ca vanzatoarea sa se uite la tine si sa stie. Un om necunoscut o sa poata trece neobservat, macar cand se duce sa-si ia tigari, dar tu nu vei beneficia de avantajul asta.

Si atunci, intreb eu asa ca un copil nevinovat ce sunt, ce rost mai au injuriile pe care toti le scuipa si la tv, si in ziare si pe bloguri?

Una este ca Huidu a gresit si trebuie sa plateasca. Da, asa e, trebuie sa plateasca, asta e viata. In acelasi fel trebuia sa plateasca si Pauneasca. Nimeni nu-l tine in brate, nimeni nu-l apara, nimeni nu-i aplica tratament diferentiat. Dar cu totul altceva (cu totul adica de pe alta planeta) e felul in care e manjit cu rahat. Va simtiti justitiari? Ce-ar fi sa va indreptati justitiarismul (si) spre un caz nobil? Gen un copil care a murit dintr-o culpa medicala.  In cazurile astea nu am vazut pe nimeni sa se dea cu fundu de pamant si sa ceara dreptate.  Bineinteles, medicul care a omorat copilul nu aparea la tv facand misto de prostia umana, deci nu v-a dat ocazia sa va simtiti vizati. Norocul lui.

Articol 1, Articol 2, Articol 3, Articol 4. Asta asa, ca sa aiba justitiarii inspiratie.

De multe ori am fost “acuzată” că sunt “feministă” . De parcă feminismul ăsta ar fi o plagă de care tre să ne ascundem și împotriva căreia tre sa facem tratament. Asta din cauză că susțin nește chestii care țin de logica pură, gen că religia e împotriva femeilor

Dar acum vine rândul unui alt “curent” care ne ține (pe noi ca femei) cu ciubota pe gât. E puțin mai ascuns și vine livrat într-un ambalaj mai frumos decât religia, și din cauza asta puțina lume poate să-l identifice și să-l denunțe.

Să vă spun o poveste: ieri am hotârat eu, din senin, sa-mi dedic câteva ore pentru mine. Pentru că merit, așa spune l’oreal. Drept urmare m-am vopsit, mi-am făcut măști și mi-am cioplit cele 20 de unghii. 4 ore.

Apo,i acum 2 saptamâni, am fost la cumpărături, că nu mai am țoale de toamnă. Am umblat în centrul comercial al orășelului jumătate de zi pentru o pereche de botine, fo’ 3 bluze și o geacă. 6 ore. Și credeti-ma ca nu-i o suprafata mare de acoperit, cam cat e un mall din Bucuresti.  Așteptat la cabine de probă, străpuns aglomerație, căutat țoale, toate astea se adună și uite așa am ieșit cu 6 ore în minus. Din viața mea personală.

In cadrul miscarii de boicot organizata de liderii poporului român împotriva glumitelor de 2 bani facute de francezi, am participat și eu, în calitatea mea de Moldoveancă. M-am simțit total atinsa de indemnurile la revoluție ale mintilor luminate, asa ca am inceput sa-mi bat creierii: ce sa fac ce sa fac. Cum pot eu să ajut La Rezistance-ul românesc? Si deodată mi-am dat seama. Am realizat cum pot eu să le fac cel mai mare rău franțujilor! Asa că mi-am luat gagiul la spinare și mașina în picioare și m-am dus pe malul francez al mării Mediterane. Unde am protestat la greu, le-am mancat toate scoicile și toate picioarele de broască, le-am poluat stațiunile cu prezența noastră, le-am furat tot soarele ca sa ne bronzăm numai noi și chiar am refuzat să le dam bani unor cerșetori pe plajă. A, stai, că ăia erau de-ai noștri. Anyway – cum ar zice românul – am protestat proletărește și patrioțeste.

Si ca sa am martori, să vedeți ce m-am rupt cu protestul, vă pun și cateva poze!

[Show as slideshow]

12►

In ultimul timp sunt asaltată, pe toate canalele, de mesaje de genul “Hai să-i arătăm noi Franței”, “Spune nu discriminării României de către Franța” și altele asemănătoare. Pe scurt, pentru cine e la fel de rupt de lumea știrilor ca și mine, franțujii au tras o gluma în prime time iar românilor li s-a umflat gușa de nervi, ca la curcan.

Cu riscul de a fi considerată fără inimă și total nepatrioată, trebuie să declar: “iete fleoșc”. Pentru că altceva nu ai cum să spui în fața unor oameni care se laudă în toate cărțile de istorie cât de “hâtri” și “cu voie bună” și “miștocari” sunt ei – dar numai când vine vorba de alte nații.  Dăm pe noi de râs când facem bancuri cu blonde, țigani, evrei, moldoveni, ardeleni și olteni. Ne simțim bine și superiori când râdem la bancuri cu americani, ruși, chineji și unguri. Mai ales la bancurile cu unguri! După care ne batem unul pe altul pe spate și spunem “vezi bă? vezi ce înseamnă spiritul românesc? Să faci haz de necaz, să poți trece prin istorie cu zâmbetul pe buze”

În schimb, când e vorba de noi se întoarce foaia:  ne OFTICĂM exact ca proștii.

Când eram prin școala generală și liceu, aveam grupuri și roluri foarte bine stabilite. Toată lumea știa cine era “prostul clasei”, cine era băiatul/fata de bani gata, cine era tocilarul și cine era famme fatale sau “băiatul rău”. Așa sunt copiii, fac lucrurile să fie mult mai clare, pe când acum, ca adulți, le complicăm în mod inutil. Tot când eram în școală aveam și o categorie de colege la care ne refeream cu apelativul drăgăstos de “prostuțele”. Asta pentru că aveau anumite caracteristici fizice și psihice care le diferențiau. Stăteau cu gura semi-deschisă, cu buzele umede, cu capul ușor aplecat într-o parte, declarau pe față și fără să se ascundă că lor nu le plac “miștourile” și “glumițele”, că ele sunt “fete serioase”. Când le spuneai un banc, întrebau “așa și? N-am înțeles” sau, și mai rău, se prefăceau că-l prind și râdeau exact cand nu trebuia. Când auzeau un cuvânt așa, mai “românesc”, se dădeau indignate și lovite în sensibilitățurile lor feminine. Gîndiți-vă că România a ajuns să fie exact ca fetele alea! Fetele mai inteligente – Franța, Germania, Spania, Ungaria – ies în curtea școlii la o țigare și încep să discute, din discuție o dau în bârfă și apoi în bancuri. Și România tot încearca să se bage și ea în seamă, că deh, dă bine sa fii vazută cu fetele populare. Numai că atunci când fetele astea populare o mai și înțeapă oleacă, așa ca între fete, România pune bot, începe să orăcăie și aleargă la doamna învățătoare cu pâra.

Ne plângem că alte nații nu ne respectă? Pai in loc sa ne dăm cu curu de pământ, hai sa ne prefacem 5 minute că suntem oameni mari și să analizăm de unde vine atitudinea asta. Și în relațiile dintre popoare e exact ca în relațiile inter-personale: ceilalți te respectă în măsura în care te respecți tu pe tine însuți. Și cum României i se cam fâlfâie de ea însăși, de aici vine principala problemă.

Respectul pleacă de la niște chestii elementare. De la a-ți respecta cuvântul dat. De la a nu-ți spăla rufele în public. De la a-ți plăti datoriile și de la a-ți recunoaște greșelile. Prostii den astea de 2 bani pe care jmecherii adevăraț nu le practică, că e jmecheri. Sunt multe de spus la capitolul “respect”, și au legatură inclusiv cu felul în care se manifestă cetățenii români în străinătate sau mass-media românească în țară!

Iar cea mai mare, imensă, grandioasă greșeală? Arhi ne informeaza că MAE (ministerul afacerilor externe) a luat atitudine și “se declară jignit”. Deci acu suntem “ăia ofticoșii” cu tot cu actele oficiale care să o dovedească!

Si iata ca stirea saptamanii e IAR despre niste romani prinsi la furat intr-un magazin de bijuterii din Anglia. Am citit pe Hotnews, am citit la Dojo, si pe alte cateva site-uri si site-ulete de stiri sau de opinie. Da, faptul in sine nu e nimic nou, nu constituie o stire. Dar comentariile fac toti banii.

Majoritatea comentatorilor se dau de ceasul mortii sa sublinieze faptul ca “aia erau TIGANI, nu romani, va rugam nu confundati“. Nu conteaza ca “aia” aveau pasaport romanesc. Toti se dau cu fundul de pamant ca “europa ne discrimineste”, dar uita ca tiganii aia au primit pasaport de la autoritatile romane. Si, bineinteles, toti se simt datori sa se revolte in comentarii si sa declare ca Romania nu se rezuma doar la tigani, ca sunt atatia oameni muncitori in tara asta, si ca, saracii oameni muncitori, uite cum nu mai pot ei sa faca nici un pas fara sa li se puna eticheta de hoti.

Nu, Romania nu se rezuma doar la tigani. Dar stii care e problema? TOTI ROMANII FURA. Va simtiti jigniti? Nu aveti de ce, asta e adevarul. Indiferenta ca fura prosoapele din hotel (pentru ca deh, au platit hotelul, deci li se cuvin prosoapele), indiferent ca fura prin faptul ca lasa dezastru in apartamentele pe care le inchiriaza, indiferent ca fura prin faptul ca inchiriaza o masina in Germania si merg cu ea prin toate gropile si incalca clauzele contractuale, tot FURT se cheama.

Postul asta e scris la nervi, din cauza ca de dimineata cand am intrat pe facebook mi-am observat wall-ul invadat de mesajul urmator (caps lock-ul apartine autorului):

FACEBOOK JUST RELEASED THEIR PRICE GRID FOR MEMBERSHIP. $9.99 PER MONTH FOR GOLD MEMBER SERVICES, $6.99 PER MONTH FOR SILVER MEMBER SERVICES, $3.99 PER MONTH FOR BRONZE MEMBER SERVICES, FREE IF YOU COPY AND PASTE THIS MESSAGE BEFORE MIDNIGHT TONIGHT. WHEN YOU SIGN ON TOMORROW MORNING YOU WILL BE PROMPTED FOR PAYMENT INFO…IT IS OFFICIAL IT WAS EVEN ON THE NEWS. FACEBOOK WILL START CHARGING DUE TO THE NEW PROFILE CHANGES. IF YOU COPY THIS ON YOUR WALL YOUR ICON WILL TURN BLUE AND FACEBOOK WILL BE FREE FOR YOU. PLEASE PASS THIS MESSAGE ON IF NOT YOUR ACCOUNT WILL BE DELETED IF YOU DO NOT PAY

Si mesajul asta a fost postat chiar de oameni de la care aveam oarece pretentii ca nu pica chiar asa usor in plasa. Iote minune, eu nu am postat mesajul asta si am supravietuit.

Acum vreo 4-5 ani, vara-mea imi povestea o chestie de m-a lasat masca. Prima data am crezut ca e o coincidenta. Dupa ce am mai crescut si am patit si eu niste faze asemanatoare, mi-am schimbat parerea.

Contextul:  Bunicii mei dinspre tata sunt din Vrancea, iar noi cand eram mici si stateam la mamaia si la tataia ne placeau mult perjele (pentru Bucuresteni: prune uscate). Si am ramas cu  nostalgia asta de si acum cand vad perje la piata mi se face rau de pofta daca nu-mi iau o suta de grame.

Intamplarea: Si cica intr-o zi de toamna se duce vara-mea cu mama-sa in piata la ele in oras sa faca cumparaturi. Si printre randurile de fructe de toamna, era si un singur om care vindea perje. Si vara-mea “vreau si io, vreau si io”.  Ma-sa nu vrea sa-i ia, da vara-mea are alta idee:  “hai sa vedem daca e din vrancea” – stiind ca mai ales prin Vrancea e moda cu perjele. Si se duce ea cu tupeu si il ia la vorba pe om, si il intreaba de unde este. Ce sa vezi, omul chiar din Vrancea era. Mai vorbesc ei ce mai vorbesc, si la un moment dat omul cu perje intreaba, ca la noi la Moldova: ” da a cui esti tu maica din Vrancea”. Si dupa ce afla ale cui sunt (vara-mea si matusa-mea), omul se minuneaza. Si uite asa a reiesit ca omul respectiv se cunoscuse cu tataia nostru acum 30 de ani, cand tataia l-a ajutat sa-si rezolve o problema grava. Si omul ala a tinut minte 30 de ani pe tataia meu si ajutorul oferit. Si ca sa le arate ca inca il tine minte, le-a dat un kilogram de fructe gratuit.

Acu nu mi-e mie de un kil de perje. Dar m-a socat ideea, intamplarea. Tataia meu e mort de 20 de ani. Are nepoate si nepoti mari, si acusi acusi o sa aiba si stranepoti. Tataia meu l-a ajutat pe omul ala acum 30 de ani. Acum, dupa toti anii astia, o vorba buna, o mana de ajutor, o incurajare se intorc inapoi in familia lui. Practic nepotii lui beneficiaza acum de o fapta buna “comisa”  in urma cu 30 de ani – chiar daca beneficiul asta e sub forma unui kil de perje amarate. Nu e socant sa stii ca ai puterea asta? Nu e socant sa stii ca nu esti numai oase si carne, ci esti si suma actiunilor pe care le-ai facut in viata ta? Cred ca tataia ar fi foarte mandru.

Concluzia: Copii, platiti-va datoriile si nu uitati sa ii faceti si pe altii datori la voi.