Sfarsitul lumii
Filed under: Din viata, Libertatea de exprimare, Suparari, educatie
Ati observat ca intotdeauna cand vine vorba de vreun eveniment care ar putea sa insemne sfarsitul omenirii, batranii cred cel mai mult in el? Cum are loc vreun eveniment, fie ca e experimentul de la Geneva, fie ca e vreo eclipsa de luna sau de soare, fie ca e vreo furtuna mai puternica, toti mosnegii anunta sumbru ca pana aici ne-a fost. Dumnezeu va ineca lumea, pedepsind-o pentru pacatele ei. In decembrie 1999 era teroare cu babele, nu mai vedeai nici una pe strada. Daca mai aveai si nenorocul sa ai vreo baba fanatica printre cunoscuti, trebuia sa-i suporti prevestirile apocaliptice, anuntate cu un ciudat zambet de satisfactie pe figura. Acum e moda cu 2012.
Mai oamenilor, eu imi dau seama ca voi sunteti batrani si va apropiati de sfarsitul vietii. Imi dau seama si ca asta e un soc pentru multi dintre voi. Fiecare om se crede buricul pamantului, nimeni nu poate sa-si imagineze ca pamantul a existat inainte sa se nasca el si ca va exista milioane de ani dupa moartea lui. Cand vine vorba de sfarsitul lumii, normal ca batranii si-l doresc cel mai mult, pentru ca probabil gasesc o consolare in faptul ca o data cu ei mor toti ceilalti oameni. Gasesc o consolare ca nu o sa piarda nimic, pentru ca nu o sa mai fie nimic. Dar eu sunt abia la inceputul vietii. Mai am o multime de facut, mai am o multime de trait, de iubit de urat. Lasati-ma cu sfarsitul lumii, voi probabil ca vi-l doriti dar eu fac tot posibilul sa-l impiedic.
Ce am invatat in 3 luni de la marea mutare
Iata ca au trecut deja 3 luni de la marea schimbare din viata mea. 3 luni de cand, cu catel cu purcel si cu gagiu m-am mutat la capatul celalalt al Europei. Desi nu am nimerit intr-o societate total opusa celei romanesti (cum e de exemplu societatea germana), socul cultural tot a existat. In cele ce urmeaza, o sa va povestesc ce m-a socat cel mai mult la oamenii astia, inafara de chestiile evidente – cum ar fi curatenia, bunul simt si increngatura de autostrazi
1. Chestia cu mancarea naturala din romania e un mit. O fi fost naturala acum 20 de ani. Cert e ca alimente mai gustoase decat cele cumparate din supermarket-urile de aici eu nu am mancat decat la mamaia mea. Rosiile au miros, portocalele au un cu totul alt gust decat cele din magazinele noastre (au gust de cappy de portocale, doar ca le vezi ca-s naturale si nu sunt o gramada de chimicale). Prima data cand am mancat Kiwi aici (intr-o salata) nici nu am stiut ce e!!!
2. Chestia cu romanii care sunt cei mai primitori si cei mai ospitalieri e cel mai mare mit. Nu tin minte ultima data cand un necunoscut a binevoit sa ma ajute pe o strada din ro. A, ba da – cand eram disperata sa ajung la o adresa pe care nu o gaseam si i-am oferit unui nene 30 de lei ca sa mearga cu mine – si nu era taximetrist. Oamenii de aici se poarta cu strainii ca si cum ar fi prietenii lor de o viata. Te iau de mana si te duc pana in statia de autobuz daca esti prea tut sa o gasesti singur, iti explica in detaliu, se intorc dupa tine pe strada pentru ca au uitat sa-ti spuna un amanunt. Chelnerii si vanzatorii te tin minte si te saluta pe strada si la 2-3 zile dupa ce ai fost in localul lor. Daca te lovesti din greseala de cineva in magazin, sau ii blochezi cuiva calea sau privelistea, respectiva persoana te atentioneaza cu un zambet atat de cald de zici ca te confunda cu un vechi prieten, nu cu o persoana care tocmai i-a cauzat o neplacere
Marea mutare
Filed under: Bancuri cu moldoveni, De bine, Despre mine, Din viata
Stii genul ala de lucruri de care tot timpul auzi ca li se intampla altora si numai tie nu ti se intampla? Ei bine, mie tocmai mi se intampla…
Ce s-a intamplat in ultima luna de a ramas blogul in paragina? Nu prea multe, doar ca acum scriu de la 3000 de km departare de Romania. Ultima luna a fost absolut nebuneasca, cu rasturnari de situatie si aventuri mai ceva ca in filme.
Iubi meu (manca-l-ar mama de dastept) a primit un job in Palma de Mallorca. In 3 saptamani am reusit sa zburam impreuna pana in Palma, sa trecem printr-o mie de emotii din cauza locului nou si a interviului lui, sa revenim acasa, sa ne vedem toate rudele si sa impachetam tot in 3 zile si sa decolam (de data asta cu masina) prin toata europa, spre Palma de Mallorca.
Deocamdata stau pe noua noastra terasa cu vedere la mare si incerc sa-mi adun gandurile si sa decid ce sa fac in continuare :D. Pana imi revin eu din soc, va las sa va delectati cu cateva fotografii facute aici. Partea misto e ca, la ce peisaje au oamenii astia, e imposibil sa nu-ti iasa niste poze bestiale.
Mutare…
Bre, sunt in proces de mutare cu trupu si cu sufletu pe alte meleaguri. Aveti rabdare cocoseii mosului ca scrie baba…
Vanzatorii si restul lumii
Filed under: Bancuri cu moldoveni, Despre mine, Din viata, Magazine online
Tot am citit in ultimul timp articole despre vanzatoarele care iti arunca in scarba banii sau nu te servesc pana nu termina de baut cafeluta, asa ca m-am gandit sa va povestesc si cum este de cealalta parte a barierei, din lumea fascinanta si profunda a vanzatoarelor :).
Pentru cei care ma intreaba ce fac pentru a manca o paine, eu ma recomand ca “Manager Copy Center” si “Dezvoltator web” :))) Cei care ma cunosc stiu ca “copy center-ul” pe care il manageriez cu succes este compus din 7 mp de spatiu inchiriat in care fac xerox si fotografii pentru diversele acte de care are omul nevoie. In plus, mai am cateva site-ulete care mai platesc din facturi la sfarsit de luna. Si cum (deocamdata) eu sunt si angajat si patron si femeie de servici, in fiecare zi intru in contact cu tot felul de oameni, unii mai … binecuvantati acolo, la “mansarda”, altii mai putin
1. Un nene mi-a adus sa-i trag la xerox o foaie murdara de ceea ce parea a fi cafea. Bineinteles, copia a iesit la fel ca originalul, cu petele la locul lor. Dupa jumatate de ora omul a venit inapoi extrem de nervos si cu scandal, ca de ce i-am murdarit – atentie – nu copia, ci ORIGINALUL in xerox. Era convins ca, atunci cand i-am facut copie, originalul lui s-a murdarit printre rotitele xeroxului (????). Degeaba i-am aratat eu cum functioneaza masinaria, el nu putea sa inteleaga.
