Vanzatorii si restul lumii
Filed under: Bancuri cu moldoveni, Despre mine, Din viata, Magazine online
Tot am citit in ultimul timp articole despre vanzatoarele care iti arunca in scarba banii sau nu te servesc pana nu termina de baut cafeluta, asa ca m-am gandit sa va povestesc si cum este de cealalta parte a barierei, din lumea fascinanta si profunda a vanzatoarelor :).
Pentru cei care ma intreaba ce fac pentru a manca o paine, eu ma recomand ca “Manager Copy Center” si “Dezvoltator web” :))) Cei care ma cunosc stiu ca “copy center-ul” pe care il manageriez cu succes este compus din 7 mp de spatiu inchiriat in care fac xerox si fotografii pentru diversele acte de care are omul nevoie. In plus, mai am cateva site-ulete care mai platesc din facturi la sfarsit de luna. Si cum (deocamdata) eu sunt si angajat si patron si femeie de servici, in fiecare zi intru in contact cu tot felul de oameni, unii mai … binecuvantati acolo, la “mansarda”, altii mai putin
1. Un nene mi-a adus sa-i trag la xerox o foaie murdara de ceea ce parea a fi cafea. Bineinteles, copia a iesit la fel ca originalul, cu petele la locul lor. Dupa jumatate de ora omul a venit inapoi extrem de nervos si cu scandal, ca de ce i-am murdarit – atentie – nu copia, ci ORIGINALUL in xerox. Era convins ca, atunci cand i-am facut copie, originalul lui s-a murdarit printre rotitele xeroxului (????). Degeaba i-am aratat eu cum functioneaza masinaria, el nu putea sa inteleaga.
M-am hotărât să nu mai votez
Deşi poate părea o banalitate pentru mulţi, aceasta este o hotărâre destul de dramatică pentru mine, pentru că este împotriva naturii mele. Să mă explic: din cauza meseriei, a personalităţii mele sau a experienţelor prin care am trecut tind să fiu mai optimistă decat restul populatiei. Unii ar zice chiar ca sunt chiar prosteşte de optimistă.
Când, în clasa a 12-a m-am hotărât să îmi schimb brusc domeniul şi, de la un liceu de mate-info am vrut sa dau la o facultate de umane, profesoara mea de filosofie (materie pe care trebuia să o învăţ în 3 luni ca să intru la facultate) m-a anunţat că am o şansă la 1000 să reuşesc. Credeţi că m-am supărat pe ea? Am ieşit în oraş şi am dat de băut, sărbătorind faptul că am o şansă 
(era o scena in “Tăntălăul şi Gogomanul, tot în genul ăsta)
Post de post
Bre, da mai scrie cineva vreun post pe blogul asta, sau ati inchis sandramaua?
No, cine s-ar fi gandit ca “one woman show” poate fi atat de obositor? Am citit undeva ca diferenta dintre o afacere si un copil mic e ca copilul mai si doarme din cand in cand. Ăleu cat de tru e!
Revin… Intre timp, delectati-va cu noua mea descoperire: Windows Really Good Edition
Din pacate nu am stiut sa il bag direct aici, dar dati click ca merita!
