Da, stiu, tineti-va brăcinarii pe voi, Moldoveanca tocmai a scos un titlu pe care nu credea sa-l scoata vreodata in viata asta. Dar deh, pe masura ce imbatranesti te lamuresti din ce in ce mai mult ce e cu viata asta si din ce e facuta ea, si ajungi la concluzii din astea care abia anul trecut pareau SF. Stati asa, nu schimbati blogu, lasati-ma sa va explic!

Am fost de inviere la biserica. Nu, nu pentru ca ma transpira sentimentu religios, ci pentru ca e o traditie foarte misto, la care tin, mai ales cand e impartasita cu rude si prieteni pe care nu i-ai mai vazut de un an. Deci, cum spuneam, am fost la biserica. Adunare mica de oameni fata de alti ani, maxim 20-30 de persoane in curtea bisericii. La o margine de curte, vreo 5-6 “băeți”….. olecuțîcî afumați, care isi exprimau sentimentele profund religioase bagandu-si si scotandu-si in gura mare, tragand fetele de funduri si comentand la modul cel mai grosolan de toate babele de prin jur. Acu nu ca limba mea personala nu e destul de dezlegata, si nici ca sunt eu mironosita, ca una alta mai imi scapa si mie cand dau cu ciocanul peste degete. DAR (si asta e un “dar” cu font de 100px) – nu trebuie sa fii religios ca sa ai bun simt. La discoteca nu se merge ca sa te rogi, la starea civila nu se merge ca sa nasti, ei – nici la biserica nu se merge ca sa-ti bagi si sa-ti scoti, daca vrei sa faci asta mai bine nu mai mergi. Nu e vorba de credinta sau de lipsa ei, ci e vorba de respectul fata de oamenii din jur. Pe cuvant, era ca in bancul ala cu “Buna ziua ..mea” – la fiecare “Hristos a inviat” se auzea ceva de genul “Hristos a baga-mi-as inviat”

O alta intamplare: pe facebook am intrat pe un grup numit “atei si agnostici romani”. Care grup e destul de dragut, mai ales discutiile de la inceputurile lui. Ma identific cu oamenii aia, in general discutiile sunt de bun simt. Problema nu e cu generalul, ci cu particularul, cazurile alea de 10% care sunt sarite de pe fix. In timp m-am lamurit ca, cel putin pe grupul ala, exista tot felul de membri care nu au absolut nici o treaba cu ateismul si cu agnosticismul. Ei saracii intra si comenteaza pentru ca probabil ca au fost dezamagiti de institutia oficiala numita BOR, iar acum simt nevoia de a inlocui un fanatism cu altul. Inainte erau fanatici religiosi, din aia de genul “daca nu imi dai dreptate te bat de te usuc”, iar acum au devenit fanatici atei. Nu si-au schimbat atitudinea, ci doar denumirea. Sa fereasca Universul sa le spui ceva de genul “mai, dar poate totusi, cumva, nu ai dreptate aici”, ca sunt in stare sa moara cu tine de gat!

Exemplu concret: dupa cum poate stiti, eu am ceva cu avortul. Nu sunt de acord si pace. Alternativa la avort nu e interzicerea lui, cum imi povestesc unii, ci educatia. Ei, conform discutiilor “ateice”, daca esti impotriva avortului ti se pune eticheta de bisericos, pentru ca dupa cum toata lumea stie, ori esti cu noi, ori esti impotriva noastra. Nu, argumentele logice lipsesc, pentru ca noi muncim, nu avem timp de gandit. Cel mai bun argument e jicnirea, tipatul sau amenintarea, exact dupa acelasi tipar pe care il foloseste si popa in biserica. Ori ateu nu inseamna sa fii cu mintea inchisa si cu capul inainte. Un om inteligent analizeaza si argumentele “adversarului”, nu transforma ideile in dogme si, mai ales, nu se manifesta cu violenta

Religia e necesara oamenilor. Nu este necesara pentru mine, si probabil ca nici pentru tine asta care stii sa citesti un blog. Dar pentru anumiti oameni, sa le spunem “provocati intelectual”, religia este singurul mod de a face diferenta intre bine si rau, intre politicos si nepoliticos, intre ce “se face” si ce “nu se face”. Trebuie sa acceptam faptul ca unii oameni au nevoie sa fie speriati cu bau-bau ca sa nu se duca pe strada sa dea in cap la cineva. Trebuie sa acceptam ideea ca unii oameni au nevoie de amenintari, de violenta si de manipulare pentru a fi determinati sa fie membri cat de cat folositori ai unei societati. Daca incercam sa desfiintam biserica si religia, toti oamenii astia vor ramane liberi pe strazi, lipsiti de cineva care sa le spuna ce sa faca. Vor ramane liberi pe strazi, cu o gramada de timp liber duminica, si se stie ca timpul liber dauneaza grav omului prost care va cauta sa-l umple cu ce stie el cel mai bine sa faca.

Da, sunt absolut de acord ca biserica a sarit de mult calul. Scoala particulara, scutirea de impozite, catedrala tampirii neamului, religia predata in scoli de stat, etc. Toate astea merg prea departe si trebuie sa fie oprite. Dar oamenilor, nu bateti campii pe desfiintarea religiei si a bisericilor, ca e infricosator ce se intampla de fapt in viata reala. Din pacate eu sunt din ce in ce mai convinsa ca majoritatea oamenilor nu se duc sa omoare alti oameni de frica de biserica, nu din ideea ca viata trebuie respectata.

Nu, nu e victimizare inutila, e o realitate si o analiza “la rece”. E o chestie de care nu ai voie sa vorbesti in public, pentru ca egalitatea sexelor a adus cu sine si acest tabu. Pe de alta parte, oricat de egale sunt sexele astea, niste lucruri au ramas la fel cum au fost si acum 5000 de ani:

De ce e greu sa fii femeie?

1. Puterea fizica nu e de partea ta. Nu ai cum sa te dai dupa deget la faza asta: masa musculara a barbatilor e mai mare decat masa musculara a femeilor, punct. Da, putem comenta ca femeile sunt cu intuitia, cu vrajitoria, cu tasu, cu masa. Asa o fi, dar un adevar ramane clar: intr-o confruntare fizica directa, de obicei femeia e cea care pierde. Si asta ne aduce la punctul 2:

2. Ai nevoie sa-ti iei mai multe precautii decat un barbat. In stilul vestimentar, in alegerea orelor in care circuli pe strada, in alegerea locurilor in care te poti duce. O femeie in pantaloni scurti, la ora 2 noaptea in ferentari se poate trezi ca viziteaza locuri pe care intotdeauna si-a dorit sa le vada, cum ar fi Italia. Un barbat in pantaloni scurti la ora 2 noaptea in ferentari poate cel mult sa-si ia o bataie, asta daca nu se comporta cum trebuie.

3. Daca nu esti multi-tasking si nu esti un bun manager de proiecte , ai pus-o. Partea asta e foaaaarte controversata, si sunt sigura ca reprezentantele sexului meu o sa-mi sara in cap! Dar adevarul e ca o femeie are un program zilnic foarte complex. Majoritatea femeilor au o cariera, fac copii, au grija de ele, au grija de barbatul lor, sunt cele care administreaza banii si nutritia in familie. Da, barbatii ne ajuta, nu spun ca nu. Dar majoritatea deciziilor din categoriile astea iti revin tie, si asta poate fi o piatra de moara daca nu stii cum sa o administrezi. In plus, un barbat poate sa aiba chelie si burtica, si e ok, astea nu il definesc ca om. In schimb incearca sa ai chelie si burtica daca esti femeie – s-ar putea sa aduni dupa tine un grup de fani cu furci si coase care sa te fugareasca din oras

Acum vreo 4-5 ani, vara-mea imi povestea o chestie de m-a lasat masca. Prima data am crezut ca e o coincidenta. Dupa ce am mai crescut si am patit si eu niste faze asemanatoare, mi-am schimbat parerea.

Contextul:  Bunicii mei dinspre tata sunt din Vrancea, iar noi cand eram mici si stateam la mamaia si la tataia ne placeau mult perjele (pentru Bucuresteni: prune uscate). Si am ramas cu  nostalgia asta de si acum cand vad perje la piata mi se face rau de pofta daca nu-mi iau o suta de grame.

Intamplarea: Si cica intr-o zi de toamna se duce vara-mea cu mama-sa in piata la ele in oras sa faca cumparaturi. Si printre randurile de fructe de toamna, era si un singur om care vindea perje. Si vara-mea “vreau si io, vreau si io”.  Ma-sa nu vrea sa-i ia, da vara-mea are alta idee:  “hai sa vedem daca e din vrancea” – stiind ca mai ales prin Vrancea e moda cu perjele. Si se duce ea cu tupeu si il ia la vorba pe om, si il intreaba de unde este. Ce sa vezi, omul chiar din Vrancea era. Mai vorbesc ei ce mai vorbesc, si la un moment dat omul cu perje intreaba, ca la noi la Moldova: ” da a cui esti tu maica din Vrancea”. Si dupa ce afla ale cui sunt (vara-mea si matusa-mea), omul se minuneaza. Si uite asa a reiesit ca omul respectiv se cunoscuse cu tataia nostru acum 30 de ani, cand tataia l-a ajutat sa-si rezolve o problema grava. Si omul ala a tinut minte 30 de ani pe tataia meu si ajutorul oferit. Si ca sa le arate ca inca il tine minte, le-a dat un kilogram de fructe gratuit.

Acu nu mi-e mie de un kil de perje. Dar m-a socat ideea, intamplarea. Tataia meu e mort de 20 de ani. Are nepoate si nepoti mari, si acusi acusi o sa aiba si stranepoti. Tataia meu l-a ajutat pe omul ala acum 30 de ani. Acum, dupa toti anii astia, o vorba buna, o mana de ajutor, o incurajare se intorc inapoi in familia lui. Practic nepotii lui beneficiaza acum de o fapta buna “comisa”  in urma cu 30 de ani – chiar daca beneficiul asta e sub forma unui kil de perje amarate. Nu e socant sa stii ca ai puterea asta? Nu e socant sa stii ca nu esti numai oase si carne, ci esti si suma actiunilor pe care le-ai facut in viata ta? Cred ca tataia ar fi foarte mandru.

Concluzia: Copii, platiti-va datoriile si nu uitati sa ii faceti si pe altii datori la voi.

Toti oamenii au o parere extraordinara despre ei ca indivizi. Si de fapt e foarte logic sa fie asa, cand lumea intreaga incearca sa te doboare, singurul tau aliat esti tu. Dar parerea asta extraordinara nu poate exista asa, independent, trebuie sa fie confirmata si de fapte. Din cauza asta fiecarui om i se pare ca el e cel mai frumos, cel mai destept si cel mai amuzant. Si doamne fereste sa apara ceva sau cineva care sa schimbe aceasta parere!

Nimic nu e mai crunt decat sa fii certat cu tine insuti! E greu de tot cand gresesti si trebuie sa-ti privesti greseala direct in fata. Drept pentru care cea mai simpla cale este metoda strutului: capul in pamant si fundul inainte. Oamenii in incercarea lor disperata de a cadea la pace cu ei insisi au inceput sa schimbe numele obiectelor, fiintelor si actiunilor. Au inceput sa numeasca prostitutia “a face o partida buna”. Au inceput sa numeasca lasitatea “cale de mijloc”.  In mod logic, cele mai multe denumiri le-a capatat cea mai nasoala greseala dintre toate: crima; de la “a muri pentru patrie”, continuand cu “bau-bau”, “teroristii”, “boogeyman” si terminand cu “avort”, iar in postul asta o sa dezvolt ceva mai mult ideea de avort ca minciuna frumoasa.

No ca tocma incercam sa scriu un post despre fericire cand a venit o leapsa de la Ionuka. Despre 10 lucruri care-mi plac. Neaparat lucruri, adica chestii materiale. 5 numai ale mele si 5 pe care le-as imprumuta si altora. A, si cu care am intrat in contact in ultima luna…Greu de tot sa te gandesti la lucruri, tocmai mi-am dat seama de cat de putine forme materiale sunt eu legata! Din necesitati ce tin de job, tot ce am trebuie sa incapa in jumatate de portbagaj de masina mica. Dar cate ceva tot am, asa ca sa vedem…