Am citit ceva mai de mult o leapsa foaaaaarte misto la tomata si desi nu m-a poftit si nu m-a invitat nimeni, o preiau si eu, putin modificata

Se spune ca de relatia cu tatal depinde fericirea sentimentala viitoare a fiicei. Eu pot sa confirm ca e adevarat. Am o relatie speciala cu tatal meu.

Mergeam ieri pe strada si deodata vad pe partea cealalta o colega de facultate, Maria. O strig, traverseaza pana la mine, ne tucam, ne imbratisam si intram la o cafea sa stam de vorba. “Faaaaatah” zic “Ce mai faci tu fata? Ce-ai mai facut, cum ti-e viata?“. “Pai ce sa fac” zice ea, “M-am maritat imediat dupa facultate, sunt foarte indragostita de el, e bine, avem o afacere, etc“. In timp ce-mi spunea ea toate astea eu rumegam la cafeaua mea si ma gandeam la cantecelul ala englezesc “First comes love, then comes marriage, then…then….” hmm… ce vine dupa casatorie????

Si deodata imi pica fisa si ii spun: “Fata auzi? Da tu esti cam grasa“. “umm…Poftim????” intreaba ea prinzand culoare in obraji. “Pe bune fata” zic io. “Esti cam grasa, adica uita-te la mine cum arat; uita-te si la sora-ta ce bine arata. M-am intalnit si cu fosta noastra colega Marilena, si ea arata super bine. Numai tu ai ramas asa grasa“. Saraca mea Marie deja era bej-verzui in obraji. “Pai…” zice ea, “stiu ca voi ati slabit si eu am ramas grasa. Dar ce sa fac, cand o sa slabesc o sa slabesc, e ok, unii ajung sa slabeasca dupa mai multe incercari, la mine nu merg dietele obisnuite“. Eu o privesc cu ochi neincrezatori. “Fatah” zic “dar asta cu dietele e o prostie crasa! Tot ce trebuie sa faci e sport, sport sport. De 3 ori pe zi numai sport. Alergi, dai la bicla, plimbi catelul. Si o sa vezi cum intr-o luna se topeste grasimea ca prin minune“.

Maria mea tinea ochii in jos si tot mesteca in cafea…. S-a lasat o tacere de vreo 5 minute intre noi. La un moment dat, ridica ochii din cafea si imi zice: “Mai, stii… eu de fapt am dezvoltat o problema de sanatate. Am probleme cu tiroida. Nu imi ameninta viata, dar din pacate oricat sport fac, orice dieta tin, nu reusesc sa slabesc. Din cauza asta sunt foarte complexata de corpul meu. Imi doresc foarte mult sa arat ca voi, sa pot purta si eu o fusta scurta, sa fiu mandra de mine, sa ma simt femeie“.

Hmmmm ma gandesc eu. “Nasol fata” zic. “Auzi, da tu esti sigura ca ai problema asta cu tiroida?“. “Adica cum” zice ea. “Adica” zic eu “eu cred ca stai tu prea stresata si din cauza asta nu poti sa slabesti“. Maria face ochii mari la mine: “pai da mai, dar m-a diagnosticat un medic, am cerut si a 2-a parere, nu e ca si cum am visat eu azi-noapte boala mea“. “Lasa-ma fata cu medicii astia” zic eu, “crede-ma ca eu stiu mai bine ca am mai auzit de cazuri din astea. Tu n-ai nici o problema cu tiroida, esti pur si simplu prea stresata, daca ai sta mai relaxata si ai lasa lucrurile sa decurga de la sine o sa vezi ca o sa slabesti“. Maria tacuta isi ia geanta si scoate din ea un certificat medical si mi-l baga sub ochi. Citesc eu acolo (nu inteleg nimic) dar se vedea clar, parafa medicului impreuna cu diagnosticul.

Am hotarat sa vorbesc dupa un eveniment ingrijorator petrecut saptamana trecuta: am pierdut 4 ore din putinul meu timp, cred ca e momentul sa cer ajutor E momentul sa “ies din dulap” si sa recunosc ca am o problema – in parte fizica, in parte psihica. Efectiv am o obsesie fata de obiectul fetisului meu. Ii iubesc forma, ii iubesc culoarea, imi place sa-l ating si sa-l miros – ah, mai ales sa-l miros! Iubesc sa fiu in preajma lui, iubesc sa vorbesc despre el, iubesc sa aud vorbindu-se despre el. Imi place sa ma uit la el ore in sir si sa imi imaginez ce pot sa fac cu el. Din ce am citit prin revistele de succes “Libertatea” si “Click” am ajuns la concluzia ca e un obiect rusinos, din cauza asta m-am gandit mult pana sa-mi marturisesc in fata lumii obsesia pentru el.

Bai, numai eu sunt in stare sa imi petrec 4 ore intr-o biblioteca nemteasca si tot sa reusesc sa plec acasa cu 8 carti pe care o sa le citesc cu translatoru in fata si de care sunt sigura ca o sa ma buseasca plansul de nervi ca nu le inteleg in totalitate:)))) Da, obiectul fetisului meu este (si aproape ca mi-e rusine sa-l scriu) cartea. A nu se intelege din asta ca citesc mult, nope, probabil ca as putea maxim sa fiu incadrata la un citit mediu, din ce imi spune goodreads am dat gata doar 26 de carti anul asta. Probabil ca sunt singura persoana din lumea asta care petrece 4 ore pentru a citi zeci de review-uri pentru a alege o singura carte, pe care o poate citi tot in 4 ore. Si inca acu am mai imbatranit! Cand eram mica eram de groaza! Citeam cate 3 carti in acelasi timp (nu in acelasi moment, lol), de ajunsesera adultii sa fie ingrijorati ca sufar de vreo boala de concentrare. Am consumat munti de baterii citind noaptea cu lanterna, pentru ca trebuia sa ma culc la ora fixa. Tot cand eram mica, am primit interdictie sa intru in baie cu vreo carte, ca era sigur ca nu mai ieseam 5 ore ))

Acum sunt mult mai selectiva. Nu pot sa citesc carti triste, carti cu mult sange sau carti cu care nu ma identific. In ultimii ani am inceput sa nu mai pot citi carti straine traduse in romaneste, din cauza traducerilor extrem de proaste. La fel ca si cu filmele, trebuie sa iubesc o carte. Din cauza asta, in general, majoritatea cartilor pe care le citesc primesc din partea mea rating 5/5 . Daca nu imi place o carte, de obicei ma opresc dupa primele 50-100 de pagini – viata e prea scurta si in lume sunt prea multe carti ca sa-ti pierzi timpul cu una care nu te iubeste si pe care n-o iubesti.

Asa ca daca aveti cont pe goodreads.com (echivalentul lui facebook pentru iubitorii de carti) adaugati-ma si pe mine, lasati-ma sa vad ce carti mai cititi si ce carti v-au schimbat viata. Promit sa nu-mi mai pierd 4 ore, dar nu pot renunta la voyeurismul asta spiritual (ca cuvantu ‘telectual ma enerveaza).

Si iata ca stirea saptamanii e IAR despre niste romani prinsi la furat intr-un magazin de bijuterii din Anglia. Am citit pe Hotnews, am citit la Dojo, si pe alte cateva site-uri si site-ulete de stiri sau de opinie. Da, faptul in sine nu e nimic nou, nu constituie o stire. Dar comentariile fac toti banii.

Majoritatea comentatorilor se dau de ceasul mortii sa sublinieze faptul ca “aia erau TIGANI, nu romani, va rugam nu confundati“. Nu conteaza ca “aia” aveau pasaport romanesc. Toti se dau cu fundul de pamant ca “europa ne discrimineste”, dar uita ca tiganii aia au primit pasaport de la autoritatile romane. Si, bineinteles, toti se simt datori sa se revolte in comentarii si sa declare ca Romania nu se rezuma doar la tigani, ca sunt atatia oameni muncitori in tara asta, si ca, saracii oameni muncitori, uite cum nu mai pot ei sa faca nici un pas fara sa li se puna eticheta de hoti.

Nu, Romania nu se rezuma doar la tigani. Dar stii care e problema? TOTI ROMANII FURA. Va simtiti jigniti? Nu aveti de ce, asta e adevarul. Indiferenta ca fura prosoapele din hotel (pentru ca deh, au platit hotelul, deci li se cuvin prosoapele), indiferent ca fura prin faptul ca lasa dezastru in apartamentele pe care le inchiriaza, indiferent ca fura prin faptul ca inchiriaza o masina in Germania si merg cu ea prin toate gropile si incalca clauzele contractuale, tot FURT se cheama.

Din ciclul “cum (nu) se adapteaza sistemul de invatamant vremurilor noastre” astazi tratam subiectul “cum sa ne folosim de corpul nostru de femei”. Motivul pentru care tratam acest subiect este nervul crescut al autoarei (moa) cu privire la cele care isi spun ca sunt femei, se coafeaza ca niste femei, se poarta ca niste femei, dar totusi inca sunt absolut convinse ca bebelusii sunt adusi de barza.

Cu tot curentul asta cu feminismul, cu toata deschiderea spre nou din ultimele decenii, cu toata abundenta de informatii la care avem acces, fie pe internet, fie pana si la standul de ziare, exista in continuare o MULTIME de femei carora le este rusine de propria lor feminitate, de atributele fizice care le fac sa fie femei.