Stiu, stiu, s-a discutat si s-a rasdiscutat problema, si eu ma trezesc acum cam la spartul targului (si la “sfarsitul” crizei) sa o readuc in discutie. Dar vreau sa va povestesc experienta personala, ce greseli era sa fac si cum am avut bafta chioara sa nu le fac (pentru ca a fost pura bafta, nu ma pot lauda ca a fost analiza intelectuala din partea mea)

In 2007 aveam 23 de ani. La 23 de ani abia ai scapat din sistem, dupa ce te-a intretinut muma-ta (partial sau total) atatia ani, nu stii prea multe despre viata si despre chestii in general. Dupa 4 ani de stat in Bucuresti (2 ani cu chirie, 2 intr-un apartament cumparat de ai mei), am decis sa ma intorc inapoi in orasul natal (socandu-i pe multi care nu intelegeau cum de dau eu Bucurestiul pe provincie, in conditiile in care aveam unde sa stau si aveam caldura la fund). In orasul natal doream sa continui sa locuiesc cu partenerul, asa ca am inceput sa ne analizam variantele: stat cu parintii, chirie sau cumparat un apartament?

Statul cu parintii nu era o optiune pentru noi – tin foarte mult sa am regulile mele in casa mea, sa nu fiu obligata sa respect regulile altuia, am facut asta 18 ani si nu mi-a placut. Chiria la fel, nu era o optiune – cel putin asa consideram atunci, dupa experiente nasoale cu 3 proprietari diferiti (unul avea obiceiul sa intre in apartament cu cheia de rezerva la 11 noaptea, ca sa verifice daca nu i-am spart bibelourile cu pescari, va povestesc eu alta data de aventurile in sectorul ala).  Asa ca am inceput sa analizam ofertele imobiliare si sa ne interesam de oferta de credit. Cum din intreaga familie, eu eram cea mai apropiata de ideea de angajat (iubi si tata aveau firme), eu am castigat onoarea de a umbla cu dosarul de credit pe la banci, sa vad ce pica. Si de umblat am umblat. La doar 2 sau 3, ca m-am lamurit rapid care e faza.

De multe ori am fost “acuzată” că sunt “feministă” . De parcă feminismul ăsta ar fi o plagă de care tre să ne ascundem și împotriva căreia tre sa facem tratament. Asta din cauză că susțin nește chestii care țin de logica pură, gen că religia e împotriva femeilor

Dar acum vine rândul unui alt “curent” care ne ține (pe noi ca femei) cu ciubota pe gât. E puțin mai ascuns și vine livrat într-un ambalaj mai frumos decât religia, și din cauza asta puțina lume poate să-l identifice și să-l denunțe.

Să vă spun o poveste: ieri am hotârat eu, din senin, sa-mi dedic câteva ore pentru mine. Pentru că merit, așa spune l’oreal. Drept urmare m-am vopsit, mi-am făcut măști și mi-am cioplit cele 20 de unghii. 4 ore.

Apo,i acum 2 saptamâni, am fost la cumpărături, că nu mai am țoale de toamnă. Am umblat în centrul comercial al orășelului jumătate de zi pentru o pereche de botine, fo’ 3 bluze și o geacă. 6 ore. Și credeti-ma ca nu-i o suprafata mare de acoperit, cam cat e un mall din Bucuresti.  Așteptat la cabine de probă, străpuns aglomerație, căutat țoale, toate astea se adună și uite așa am ieșit cu 6 ore în minus. Din viața mea personală.

Acum cativa ani, cand am deschis si io prima data ochii in lume si am inceput sa traiesc pe picioarele mele, pe strada mea erau 2 magazine de paine. Erau la distanta mica unul de celalalt (5-10 metri poate), si cu toate astea unul era mereu plin si lumea statea la coada sa intre, in timp ce altul era mai mereu gol, dar reusea sa supravietuiasca pentru ca avea clientela lui fidela care ii calca pragul. Unii oameni intrau in magazinul cel nasol doar pe principiul ca si parintii si bunicii lor cumparasera tot de acolo, o stupida traditie de familie al carei rol nu l-am inteles niciodata.

Magazinul cel aglomerat (sa-i spunem Valhalla) avea si fler la afaceri. Patronul iesea in fiecare dimineata si isi curata strada din fata magazinului. Spala geamurile, spala podelele, sotia lui aranja painea in vitrina si punea flori proaspete intr-o vaza. Nu stiu cum reuseau sa faca, dar painea era mereu calda si aburinda, chiar daca te duceai acolo in mijlocul noptii. Oricand treceai pe strada te inebunea mirosul Ba chiar la un moment dat i-am suspectat ca au vreun instrument cu ajutorul caruia parfumeaza aerul cu aroma artificiala!

Fiecare vara va fi cea mai calduroasa de pana atunci, fiecare iarna va fi cea mai friguroasa de pana atunci si fiecare ultima durere de masea va ramane cea mai nasoala dintre toate.

In fiecare proiect pe care il vei realiza se va strecura o eroare care iti va face viata amara. Masina ta draga va avea nevoie de o piesa de schimb exact in perioada in care vei fi pe 0 cu banii. Stii foarte bine ca teava aia de la bucatarie va astepta cea mai stresanta zi a anului ca sa crape.

Luni ma duc sa dau 150 de lei la Crucea Rosie ca sa ma invete tehnici de prim ajutor. De ce?

1. 1. pentru ca in scoala am facut cursuri de religie in loc de cursuri de prim ajutor. Orele de religie te invata cum sa te impaci cu moartea. Eu vreau sa invat cum sa lupt pentru viata.
3. 2. pentru ca intentionez sa am copii si nu vreau sa-i tin sub un glob de sticla.
5. 3. pentru ca o sa am la un moment dat niste parinti batrani.
7. 4. pentru ca nu vreau sa ma urmareasca toata viata imaginile unor oameni pentru care nu am putut face nimic
9. 5. pentru ca am lesinat de prea multe ori in viata mea ca sa nu incerc sa iau masuri.
11. 6. pentru ca de mica mi-am dorit sa salvez lumea (la modul general) si mi-am dat seama ca nici acum nu e prea tarziu sa-mi doresc asta.

Asa ca stati pe receptie si nu schimbati canalul pentru ca “nici nu stiti ce pierdeti” )