Si iata ca stirea saptamanii e IAR despre niste romani prinsi la furat intr-un magazin de bijuterii din Anglia. Am citit pe Hotnews, am citit la Dojo, si pe alte cateva site-uri si site-ulete de stiri sau de opinie. Da, faptul in sine nu e nimic nou, nu constituie o stire. Dar comentariile fac toti banii.

Majoritatea comentatorilor se dau de ceasul mortii sa sublinieze faptul ca “aia erau TIGANI, nu romani, va rugam nu confundati“. Nu conteaza ca “aia” aveau pasaport romanesc. Toti se dau cu fundul de pamant ca “europa ne discrimineste”, dar uita ca tiganii aia au primit pasaport de la autoritatile romane. Si, bineinteles, toti se simt datori sa se revolte in comentarii si sa declare ca Romania nu se rezuma doar la tigani, ca sunt atatia oameni muncitori in tara asta, si ca, saracii oameni muncitori, uite cum nu mai pot ei sa faca nici un pas fara sa li se puna eticheta de hoti.

Nu, Romania nu se rezuma doar la tigani. Dar stii care e problema? TOTI ROMANII FURA. Va simtiti jigniti? Nu aveti de ce, asta e adevarul. Indiferenta ca fura prosoapele din hotel (pentru ca deh, au platit hotelul, deci li se cuvin prosoapele), indiferent ca fura prin faptul ca lasa dezastru in apartamentele pe care le inchiriaza, indiferent ca fura prin faptul ca inchiriaza o masina in Germania si merg cu ea prin toate gropile si incalca clauzele contractuale, tot FURT se cheama.

Care ar fi motivul pentru care un om nascut si crescut in romania (si care traieste in romania) ar scrie sau ar vorbi numai cu englezisme in contextul unei audiente formate numai din romani? Ne credem mai inteligenti? Mai speciali? Mai cosmopoliti? A sti engleza a devenit o mandrie similara cu cea de a detine o diploma de doctor?

Nu ma refer la cazurile speciale, la cei care folosesc sintetizatoare vocale pentru a putea comenta pe un blog. Ci ma refer la cei care au norocul sa fie intregi la corp, dar cu mintea nu stau la fel de bine. Si nu ma refer la termenii intraductibili cum ar fi “freelancer”, “plugin”, “windows”, etc – pe astia americanul i-a inventat si cam tre sa respecti faptul ca un om a fost mai destept ca tine si sa nu-i slutesti denumirea originala.

Cel mai misto e cand vorbesti cu cate unul si in mijlocul discutiei inflacarate despre sensul vietii sau despre ploaia de afara o da pe engleza. Si nu orice fel de engleza, ci din aia cu accent rusesc si cu greseli din 3 in 3 cuvinte. Si spune, si spune, asa cate juma de ora, si eu raman masca si incerc sa-mi dau seama daca face misto de mine. Si singura chestie la care ma pot gandi nu e discutia in care ma aflu, ci cate greseli gramaticale face pe minut . Am cunoscut oameni care nu-si pot exprima sentimentele decat in lungi fraze englezesti, si oameni care au ticul verbal de a spune “you know?’, “you know?” la sfarsitul fiecarei propozitii in romana.

De mii de ori pana acum mi s-a confirmat faptul ca in Romania fara cearta nu rezolvi nimic. Nu poti intra intr-un magazin, pur si simplu sa saluti, sa zambesti si sa o rogi pe vanzatoare sa-ti dea o paine. Ai toate sansele din lume sa te ignore, sa-ti tranteasca nervoasa marfa de tejghea sau sa-si stearga mucii cu aceeasi mana cu care iti da painea. In schimb daca intri in magazin, nu saluti, nu zambesti, bati din picior si spui pe o voce enervata “haideti doamna, o paine ca ma grabesc”, o sa fii uimit de dragalasenia si servitudinea cu care te intampina vanzatoarele.

Tot am citit in ultimul timp articole despre vanzatoarele care iti arunca in scarba banii sau nu te servesc pana nu termina de baut cafeluta, asa ca m-am gandit sa va povestesc si cum este de cealalta parte a barierei, din lumea fascinanta si profunda a vanzatoarelor .

Pentru cei care ma intreaba ce fac pentru a manca o paine, eu ma recomand ca “Manager Copy Center” si “Dezvoltator web” ))  Cei care ma cunosc stiu ca “copy center-ul” pe care il manageriez cu succes este compus din 7 mp de spatiu inchiriat in care fac xerox si fotografii pentru diversele acte de care are omul nevoie. In plus, mai am cateva site-ulete care mai platesc din facturi la sfarsit de luna. Si cum (deocamdata) eu sunt si angajat si patron si femeie de servici, in fiecare zi intru in contact cu tot felul de oameni, unii mai … binecuvantati acolo, la “mansarda”, altii mai putin

1. Un nene mi-a adus sa-i trag la xerox o foaie murdara de ceea ce parea a fi cafea. Bineinteles, copia a iesit la fel ca originalul, cu petele la locul lor. Dupa jumatate de ora omul a venit inapoi extrem de nervos si cu scandal, ca de ce i-am murdarit – atentie – nu copia, ci ORIGINALUL in xerox. Era convins ca, atunci cand i-am facut copie, originalul lui s-a murdarit printre rotitele xeroxului (????). Degeaba i-am aratat eu cum functioneaza masinaria, el nu putea sa inteleaga.

La atelierul foto luna august e, de multi ani, cea mai ocupata luna – vin italienii. Noi ii numim “italieni” pe toti romanii plecati in strainatate care vin in august in Romania pentru a-si mai rezolva din acte. Vin sa-si schimbe permisul care expira, vin sa-si ia cu ei copii lasati in grija bunicilor (si pentru asta trebuie sa le faca pasapoarte si fotografii), etc. Partea proasta e ca aduc cu ei la pachet toata nesimtirea, marlania si huliganismul pe care il exportam noi cu atata succes in toata europa