Murdara, urata, rautacioasa, birocratica. Ce, asteptati din partea mea un post cu “tara noastra cea mandra si frumoasa”? Pai hai s-o luam pe puncte, ca la scoala!

1. Taica-miu m-a avertizat sa nu ma sochez cand intru in tara, pentru ca romania e mai saraca decat acum un an. Asa ca nu m-am socat din cauza saraciei. Dar m-a socat mizeria. In scurta mea experienta de viata am invatat ca nu trebuie sa fii bogat ca sa fii curat si ordonat. Nu trebuie sa fii bogat ca sa iti strangi pungile de plastic si galetile de muraturi pe care le tii in geamul bucatariei tale din blocul comunist, sa te vada vecinii. Nu trebuie sa fii bogat ca sa te abtii sa faci din curtea casei tale groapa de gunoi, sau ca sa cauti o toaleta atunci cand te taie, in loc de a folosi primul colt de strada care iti iese in cale. De fapt, unii dintre cei mai saraci oameni pe care i-am cunoscut eu erau si cei mai curati. Pe vremuri, am intrat in case atat de saracacioase ca aveau pamant pe jos. Ei, pamantul ala stralucea de curatenie. Asta nu se mai intampla acum. Luam in brate “saracia” asta proverbiala a romanilor (“nu avem salarii ca in vest”, “guvernantii ne fura”, etc) si cu asta ne scuzam ca suntem unul dintre cele mai imputite popoare din europa. Romania este singurul loc din Europa asta unde, la fiecare dus iese negru din parul meu (si fara a fi vopsita). De ce? De praf! Nu poti sa mergi pe strada fara sa te izbeasca “parfumul” de transpiratie al vreunui roman verde, probabil prea sarac sa-si cumpere un sapun de 1 leu. Am vazut masini atat de inglodate de mizerie, incat probabil ca n-au mai fost spalate de cand au iesit din fabrica, acum minim 15 ani. Nu zic “hai sa vopsim blocurile alea mancate de rugina”, ca asta presupune evident bani. Dar cand, la rugina aia, tu adaugi si chilotii pusi la uscat la geam, in mijlocul orasului, deja nu mai tine de saracie ci de bun simt!

2. Si apropos de saracie! Am auzit de 100 de ori, din 50 de surse diferite, cat de saraca a ajuns romania. Dar realitatea “din teren” contrazice flagrant afirmatia facuta la bere. La un moment dat mi-am dat seama ca nu vorbim aceeasi limba. Mie cand imi spui “sarac”, eu ma gandesc la definitia din dictionar, si anume ” Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții”. Ei, oamenii care imi povestesc cat de sarac a ajuns romanul nu au in vedere definitia din dictionar, ci folosesc cuvantul “sarac” ca opus al cuvantului “risipitor”, fara sa se refere neaparat la “lipsa bunurilor materiale necesare vietii”. Pur si simplu, acum cativa ani, lumea era obisnuita sa faca o risipa grosolana. Acum cand risipa grosolana nu mai e posibila, au trecut la risipa medie, si se plang ca sunt saraci.

Da, stiu, tineti-va brăcinarii pe voi, Moldoveanca tocmai a scos un titlu pe care nu credea sa-l scoata vreodata in viata asta. Dar deh, pe masura ce imbatranesti te lamuresti din ce in ce mai mult ce e cu viata asta si din ce e facuta ea, si ajungi la concluzii din astea care abia anul trecut pareau SF. Stati asa, nu schimbati blogu, lasati-ma sa va explic!

Am fost de inviere la biserica. Nu, nu pentru ca ma transpira sentimentu religios, ci pentru ca e o traditie foarte misto, la care tin, mai ales cand e impartasita cu rude si prieteni pe care nu i-ai mai vazut de un an. Deci, cum spuneam, am fost la biserica. Adunare mica de oameni fata de alti ani, maxim 20-30 de persoane in curtea bisericii. La o margine de curte, vreo 5-6 “băeți”….. olecuțîcî afumați, care isi exprimau sentimentele profund religioase bagandu-si si scotandu-si in gura mare, tragand fetele de funduri si comentand la modul cel mai grosolan de toate babele de prin jur. Acu nu ca limba mea personala nu e destul de dezlegata, si nici ca sunt eu mironosita, ca una alta mai imi scapa si mie cand dau cu ciocanul peste degete. DAR (si asta e un “dar” cu font de 100px) – nu trebuie sa fii religios ca sa ai bun simt. La discoteca nu se merge ca sa te rogi, la starea civila nu se merge ca sa nasti, ei – nici la biserica nu se merge ca sa-ti bagi si sa-ti scoti, daca vrei sa faci asta mai bine nu mai mergi. Nu e vorba de credinta sau de lipsa ei, ci e vorba de respectul fata de oamenii din jur. Pe cuvant, era ca in bancul ala cu “Buna ziua ..mea” – la fiecare “Hristos a inviat” se auzea ceva de genul “Hristos a baga-mi-as inviat”

O alta intamplare: pe facebook am intrat pe un grup numit “atei si agnostici romani”. Care grup e destul de dragut, mai ales discutiile de la inceputurile lui. Ma identific cu oamenii aia, in general discutiile sunt de bun simt. Problema nu e cu generalul, ci cu particularul, cazurile alea de 10% care sunt sarite de pe fix. In timp m-am lamurit ca, cel putin pe grupul ala, exista tot felul de membri care nu au absolut nici o treaba cu ateismul si cu agnosticismul. Ei saracii intra si comenteaza pentru ca probabil ca au fost dezamagiti de institutia oficiala numita BOR, iar acum simt nevoia de a inlocui un fanatism cu altul. Inainte erau fanatici religiosi, din aia de genul “daca nu imi dai dreptate te bat de te usuc”, iar acum au devenit fanatici atei. Nu si-au schimbat atitudinea, ci doar denumirea. Sa fereasca Universul sa le spui ceva de genul “mai, dar poate totusi, cumva, nu ai dreptate aici”, ca sunt in stare sa moara cu tine de gat!

Exemplu concret: dupa cum poate stiti, eu am ceva cu avortul. Nu sunt de acord si pace. Alternativa la avort nu e interzicerea lui, cum imi povestesc unii, ci educatia. Ei, conform discutiilor “ateice”, daca esti impotriva avortului ti se pune eticheta de bisericos, pentru ca dupa cum toata lumea stie, ori esti cu noi, ori esti impotriva noastra. Nu, argumentele logice lipsesc, pentru ca noi muncim, nu avem timp de gandit. Cel mai bun argument e jicnirea, tipatul sau amenintarea, exact dupa acelasi tipar pe care il foloseste si popa in biserica. Ori ateu nu inseamna sa fii cu mintea inchisa si cu capul inainte. Un om inteligent analizeaza si argumentele “adversarului”, nu transforma ideile in dogme si, mai ales, nu se manifesta cu violenta

Religia e necesara oamenilor. Nu este necesara pentru mine, si probabil ca nici pentru tine asta care stii sa citesti un blog. Dar pentru anumiti oameni, sa le spunem “provocati intelectual”, religia este singurul mod de a face diferenta intre bine si rau, intre politicos si nepoliticos, intre ce “se face” si ce “nu se face”. Trebuie sa acceptam faptul ca unii oameni au nevoie sa fie speriati cu bau-bau ca sa nu se duca pe strada sa dea in cap la cineva. Trebuie sa acceptam ideea ca unii oameni au nevoie de amenintari, de violenta si de manipulare pentru a fi determinati sa fie membri cat de cat folositori ai unei societati. Daca incercam sa desfiintam biserica si religia, toti oamenii astia vor ramane liberi pe strazi, lipsiti de cineva care sa le spuna ce sa faca. Vor ramane liberi pe strazi, cu o gramada de timp liber duminica, si se stie ca timpul liber dauneaza grav omului prost care va cauta sa-l umple cu ce stie el cel mai bine sa faca.

Da, sunt absolut de acord ca biserica a sarit de mult calul. Scoala particulara, scutirea de impozite, catedrala tampirii neamului, religia predata in scoli de stat, etc. Toate astea merg prea departe si trebuie sa fie oprite. Dar oamenilor, nu bateti campii pe desfiintarea religiei si a bisericilor, ca e infricosator ce se intampla de fapt in viata reala. Din pacate eu sunt din ce in ce mai convinsa ca majoritatea oamenilor nu se duc sa omoare alti oameni de frica de biserica, nu din ideea ca viata trebuie respectata.

Mergeam ieri pe strada si deodata vad pe partea cealalta o colega de facultate, Maria. O strig, traverseaza pana la mine, ne tucam, ne imbratisam si intram la o cafea sa stam de vorba. “Faaaaatah” zic “Ce mai faci tu fata? Ce-ai mai facut, cum ti-e viata?“. “Pai ce sa fac” zice ea, “M-am maritat imediat dupa facultate, sunt foarte indragostita de el, e bine, avem o afacere, etc“. In timp ce-mi spunea ea toate astea eu rumegam la cafeaua mea si ma gandeam la cantecelul ala englezesc “First comes love, then comes marriage, then…then….” hmm… ce vine dupa casatorie????

Si deodata imi pica fisa si ii spun: “Fata auzi? Da tu esti cam grasa“. “umm…Poftim????” intreaba ea prinzand culoare in obraji. “Pe bune fata” zic io. “Esti cam grasa, adica uita-te la mine cum arat; uita-te si la sora-ta ce bine arata. M-am intalnit si cu fosta noastra colega Marilena, si ea arata super bine. Numai tu ai ramas asa grasa“. Saraca mea Marie deja era bej-verzui in obraji. “Pai…” zice ea, “stiu ca voi ati slabit si eu am ramas grasa. Dar ce sa fac, cand o sa slabesc o sa slabesc, e ok, unii ajung sa slabeasca dupa mai multe incercari, la mine nu merg dietele obisnuite“. Eu o privesc cu ochi neincrezatori. “Fatah” zic “dar asta cu dietele e o prostie crasa! Tot ce trebuie sa faci e sport, sport sport. De 3 ori pe zi numai sport. Alergi, dai la bicla, plimbi catelul. Si o sa vezi cum intr-o luna se topeste grasimea ca prin minune“.

Maria mea tinea ochii in jos si tot mesteca in cafea…. S-a lasat o tacere de vreo 5 minute intre noi. La un moment dat, ridica ochii din cafea si imi zice: “Mai, stii… eu de fapt am dezvoltat o problema de sanatate. Am probleme cu tiroida. Nu imi ameninta viata, dar din pacate oricat sport fac, orice dieta tin, nu reusesc sa slabesc. Din cauza asta sunt foarte complexata de corpul meu. Imi doresc foarte mult sa arat ca voi, sa pot purta si eu o fusta scurta, sa fiu mandra de mine, sa ma simt femeie“.

Hmmmm ma gandesc eu. “Nasol fata” zic. “Auzi, da tu esti sigura ca ai problema asta cu tiroida?“. “Adica cum” zice ea. “Adica” zic eu “eu cred ca stai tu prea stresata si din cauza asta nu poti sa slabesti“. Maria face ochii mari la mine: “pai da mai, dar m-a diagnosticat un medic, am cerut si a 2-a parere, nu e ca si cum am visat eu azi-noapte boala mea“. “Lasa-ma fata cu medicii astia” zic eu, “crede-ma ca eu stiu mai bine ca am mai auzit de cazuri din astea. Tu n-ai nici o problema cu tiroida, esti pur si simplu prea stresata, daca ai sta mai relaxata si ai lasa lucrurile sa decurga de la sine o sa vezi ca o sa slabesti“. Maria tacuta isi ia geanta si scoate din ea un certificat medical si mi-l baga sub ochi. Citesc eu acolo (nu inteleg nimic) dar se vedea clar, parafa medicului impreuna cu diagnosticul.

Care ar fi motivul pentru care un om nascut si crescut in romania (si care traieste in romania) ar scrie sau ar vorbi numai cu englezisme in contextul unei audiente formate numai din romani? Ne credem mai inteligenti? Mai speciali? Mai cosmopoliti? A sti engleza a devenit o mandrie similara cu cea de a detine o diploma de doctor?

Nu ma refer la cazurile speciale, la cei care folosesc sintetizatoare vocale pentru a putea comenta pe un blog. Ci ma refer la cei care au norocul sa fie intregi la corp, dar cu mintea nu stau la fel de bine. Si nu ma refer la termenii intraductibili cum ar fi “freelancer”, “plugin”, “windows”, etc – pe astia americanul i-a inventat si cam tre sa respecti faptul ca un om a fost mai destept ca tine si sa nu-i slutesti denumirea originala.

Cel mai misto e cand vorbesti cu cate unul si in mijlocul discutiei inflacarate despre sensul vietii sau despre ploaia de afara o da pe engleza. Si nu orice fel de engleza, ci din aia cu accent rusesc si cu greseli din 3 in 3 cuvinte. Si spune, si spune, asa cate juma de ora, si eu raman masca si incerc sa-mi dau seama daca face misto de mine. Si singura chestie la care ma pot gandi nu e discutia in care ma aflu, ci cate greseli gramaticale face pe minut . Am cunoscut oameni care nu-si pot exprima sentimentele decat in lungi fraze englezesti, si oameni care au ticul verbal de a spune “you know?’, “you know?” la sfarsitul fiecarei propozitii in romana.

Inspirata fiind de postul lui arhi, dar si de niste evenimente recente petrecute in viata mea si a cunoscutilor mei, am pus cap la cap o listuta a celor mai tari replici pe care le-am auzit spuse unui parinte/viitor parinte de catre oameni cu pretentii de ‘telectuali dar cu bunul simt la cote negative. Cred ca uneori avem nevoie de niste “remindere” din astea, pentru ca viata asta e prea rapida, de multe ori trece pe langa noi fara sa o simtim si ne dam seama ca prostii cum ar fi sensibilitatea, bunul simt sau propria noastra oala care fierbe sunt concepte de mult uitate.