Care ar fi motivul pentru care un om nascut si crescut in romania (si care traieste in romania) ar scrie sau ar vorbi numai cu englezisme in contextul unei audiente formate numai din romani? Ne credem mai inteligenti? Mai speciali? Mai cosmopoliti? A sti engleza a devenit o mandrie similara cu cea de a detine o diploma de doctor?

Nu ma refer la cazurile speciale, la cei care folosesc sintetizatoare vocale pentru a putea comenta pe un blog. Ci ma refer la cei care au norocul sa fie intregi la corp, dar cu mintea nu stau la fel de bine. Si nu ma refer la termenii intraductibili cum ar fi “freelancer”, “plugin”, “windows”, etc – pe astia americanul i-a inventat si cam tre sa respecti faptul ca un om a fost mai destept ca tine si sa nu-i slutesti denumirea originala.

Cel mai misto e cand vorbesti cu cate unul si in mijlocul discutiei inflacarate despre sensul vietii sau despre ploaia de afara o da pe engleza. Si nu orice fel de engleza, ci din aia cu accent rusesc si cu greseli din 3 in 3 cuvinte. Si spune, si spune, asa cate juma de ora, si eu raman masca si incerc sa-mi dau seama daca face misto de mine. Si singura chestie la care ma pot gandi nu e discutia in care ma aflu, ci cate greseli gramaticale face pe minut . Am cunoscut oameni care nu-si pot exprima sentimentele decat in lungi fraze englezesti, si oameni care au ticul verbal de a spune “you know?’, “you know?” la sfarsitul fiecarei propozitii in romana.

Inspirata fiind de postul lui arhi, dar si de niste evenimente recente petrecute in viata mea si a cunoscutilor mei, am pus cap la cap o listuta a celor mai tari replici pe care le-am auzit spuse unui parinte/viitor parinte de catre oameni cu pretentii de ‘telectuali dar cu bunul simt la cote negative. Cred ca uneori avem nevoie de niste “remindere” din astea, pentru ca viata asta e prea rapida, de multe ori trece pe langa noi fara sa o simtim si ne dam seama ca prostii cum ar fi sensibilitatea, bunul simt sau propria noastra oala care fierbe sunt concepte de mult uitate.