Fii bărbat şi spune “NU”
Dacă te-am întrebat ceva mă aştept la un răspuns, fie că este da, fie că este nu. Culmea, iţi este foarte uşor să spui “da”, însă atunci când circumstanţele iţi impun să spui “nu” de ce taci – sau mai rău, de ce spui “da” când de fapt vrei să spui “nu”? Pe bune, ce crezi că se intamplă daca eşti bărbat (chiar dacă eşti fată) şi îmi spui în faţă un NU hotărât?
Ai o părere foarte proastă despre mine şi mult prea bună despre tine dacă tu crezi că spunându-mi “nu” ma jicneşti. Valoarea mea nu stă într-un “nu”, indiferent dacă acest “nu” vine din partea ta sau a altuia.
Sau poate crezi ca rupi toate punţile de comunicare cu mine dacă îmi spui “nu”? Greşit! Şi eu am spus nu de multe ori, şi încă o să mai spun. Pot accepta un nu ici si colo. Ce nu pot accepta sunt vesnicele “nu”-uri şi laşitatea. Atunci e clar că ori nu vrei, ori nu poţi să menţii o relaţie cu mine, şi în acest caz eu mă retrag pentru că dragoste cu de-a sila nu se poate.
E mult mai bine să spui “nu” decât să taci. Pentru ca eu nu am nici timpul şi nici nervii necesari sa suport tăcerea ta.
P.S: Am revenit 
Note to self: nu de apuca de nimic pana nu primesti avansul!
Pentru ca nimic nu e mai nasol decat sa se cace cineva in munca ta.
M-am tocmit cu o gagica sa ii fac un saitulet de 150 de euro (design + 50 de poze prelucrate + oleaca de seo + administrare anuala). Acu, n-oi fi eu buddha sau dojo, dar tot pot sa pun 3 butoane unul langa altul si sa le fac sa arate decent. Dupa 2 zile de munca imi da gagica sms ca nu mai vrea, ca si-a gasit mai ieftin. SMS! Nici macar telefon! SMS!
Acu.. tot raul spre bine, mai bibilesc oleaca la el si il pun la liber pe blog, macar sa aduca bucurie altor oameni daca mie nu mi-a adus decat paguba.
PS: categoria din care face parte postul asta - bancuri cu moldoveni - nu e deloc intamplatoare. Se pare ca totusi tindem sa fim mai neseriosi decat media populatiei (mai am si alte experiente…)
