Stiu, stiu, s-a discutat si s-a rasdiscutat problema, si eu ma trezesc acum cam la spartul targului (si la “sfarsitul” crizei) sa o readuc in discutie. Dar vreau sa va povestesc experienta personala, ce greseli era sa fac si cum am avut bafta chioara sa nu le fac (pentru ca a fost pura bafta, nu ma pot lauda ca a fost analiza intelectuala din partea mea)

In 2007 aveam 23 de ani. La 23 de ani abia ai scapat din sistem, dupa ce te-a intretinut muma-ta (partial sau total) atatia ani, nu stii prea multe despre viata si despre chestii in general. Dupa 4 ani de stat in Bucuresti (2 ani cu chirie, 2 intr-un apartament cumparat de ai mei), am decis sa ma intorc inapoi in orasul natal (socandu-i pe multi care nu intelegeau cum de dau eu Bucurestiul pe provincie, in conditiile in care aveam unde sa stau si aveam caldura la fund). In orasul natal doream sa continui sa locuiesc cu partenerul, asa ca am inceput sa ne analizam variantele: stat cu parintii, chirie sau cumparat un apartament?

Statul cu parintii nu era o optiune pentru noi – tin foarte mult sa am regulile mele in casa mea, sa nu fiu obligata sa respect regulile altuia, am facut asta 18 ani si nu mi-a placut. Chiria la fel, nu era o optiune – cel putin asa consideram atunci, dupa experiente nasoale cu 3 proprietari diferiti (unul avea obiceiul sa intre in apartament cu cheia de rezerva la 11 noaptea, ca sa verifice daca nu i-am spart bibelourile cu pescari, va povestesc eu alta data de aventurile in sectorul ala).  Asa ca am inceput sa analizam ofertele imobiliare si sa ne interesam de oferta de credit. Cum din intreaga familie, eu eram cea mai apropiata de ideea de angajat (iubi si tata aveau firme), eu am castigat onoarea de a umbla cu dosarul de credit pe la banci, sa vad ce pica. Si de umblat am umblat. La doar 2 sau 3, ca m-am lamurit rapid care e faza.

Acum cativa ani, cand am deschis si io prima data ochii in lume si am inceput sa traiesc pe picioarele mele, pe strada mea erau 2 magazine de paine. Erau la distanta mica unul de celalalt (5-10 metri poate), si cu toate astea unul era mereu plin si lumea statea la coada sa intre, in timp ce altul era mai mereu gol, dar reusea sa supravietuiasca pentru ca avea clientela lui fidela care ii calca pragul. Unii oameni intrau in magazinul cel nasol doar pe principiul ca si parintii si bunicii lor cumparasera tot de acolo, o stupida traditie de familie al carei rol nu l-am inteles niciodata.

Magazinul cel aglomerat (sa-i spunem Valhalla) avea si fler la afaceri. Patronul iesea in fiecare dimineata si isi curata strada din fata magazinului. Spala geamurile, spala podelele, sotia lui aranja painea in vitrina si punea flori proaspete intr-o vaza. Nu stiu cum reuseau sa faca, dar painea era mereu calda si aburinda, chiar daca te duceai acolo in mijlocul noptii. Oricand treceai pe strada te inebunea mirosul Ba chiar la un moment dat i-am suspectat ca au vreun instrument cu ajutorul caruia parfumeaza aerul cu aroma artificiala!

1. Nu te da cu crema si nici cu fond de ten. Toate cremele au un factor de protectie care nu ii place aparatului aparatului si care te face sa arati de parca ai fi alergat 100 de km. Cremele alea care se folosesc la sedintele foto sunt speciale.

2. Daca te stii putin mai plinuta si totusi nu faci nimic pentru a repara aceasta situatie, nu incepe sa ma chinui o ora pentru ca nu iti place tie cum iesi in poza. Pune mana si slabeste si dupa aia sa vezi ce-o sa-ti placa. Barbia dubla iese pentru ca asa e ea, dubla, nu pentru ca nu stiu eu sa potrivesc luminile. Important: daca totusi decizi sa ma torturezi facand 100 de cadre ca sa-ti alegi tu unul in care arati mai putin balena, nu face greseala sa ma intrebi la sfarsit cum ai iesit, pentru ca s-ar putea sa iti spun adevarul.

Şcoala ar trebui să te pregătească pentru viaţă – adică sa te înveţe niste lucruri de care chiar sa te foloseşti pe parcursul pe parcursul vieţii. Din păcate, sistemul (nostru?) de învăţământ e total depăşit din acest punct de vedere. An de an, sub privirile noastre şi cu binecuvantarea diferiţilor miniştri ai educaţiei, şcoala se îndepărtează din ce în ce mai mult de nevoile reale ale societatii, de ceea ce îi trebuie unui om ca să beneficieze de un start bun în viaţă. Foarte multe materii sunt ţinute doar pentru a oferi un loc de muncă unor oameni care nu sunt capabili sa facă altceva. Din restul materiilor care ar putea fi folositoare se face o mare varză. Programe prea incarcate, teorie prea multa şi practica 0, aprofundări care nu işi au rostul într-un ciclu de învăţământ preuniversitar.

Exista nişte cerinţe de bază, o minimă cultură generală fără de care nu ai putea nici să ieşi din casă. Sunt de acord ca trebuie sa ştii să citeşti, să scrii şi să socoteşti. Sunt de acord şi că trebuie să ştii cum este alcătuit corpul uman şi că fulgerul nu este pedeapsa trimisa de vreun zeu pe pământ, ci este un fenomen fizic. Problemele cu aceste materii “clasice” apar atunci cand se intra prea mult in detalii. Una e sa inveti evenimentele importante din istoria universala si romaneasca, alta e sa dai teza din arborele genealogic al lui Mihai Viteazul.

1. Nu îţi adormi conştiinţa folosind “drogurile” uşoare cum ar fi băutura, televizorul sau jocurile de calculator. A doua zi îţi va fi mult mai rău.

2. Nu te arunca la cheltuieli mari, nu lua decizii importante cât timp mintea ta este tulbure. Poate crezi că o masină, o casă sau chiar o relaţie nouă te poate scoate din starea prin care treci. Stăpâneşte-ţi aceste imbolduri, pentru ca este dovedit că cele mai proaste decizii financiare şi sentimentale se iau pe timpuri de criză emoţională

3. Nu iţi plânge de milă – cu cât iţi pare mai rău de situaţia în care eşti, cu atât aceasta se va prelungi mai mult

4. Fii atent cui împărtăşeşti gândurile tale – majoritatea oamenilor adoră dramele, mai ales când nu sunt ale lor. Chiar dacă nu îţi plângi tu de milă, îţi vor plange ei, se vor hrăni cu energia ta negativă şi iţi vor face mult mai grea recuperarea.

5. Nu amplifica problema, nu intra în panică şi nu face din ţânţar armăsar. Nu vei face decât să te învârţi în jurul cozii. Orice om are perioade când este supărat şi perioade când este fericit. Calmează-te, o să treacă şi asta.

6. Lasă-ţi la o parte orgoliul. Daca ai greşit, recunoaşte, chiar dacă o faci numai faţă de tine. Important nu e cât greşim, ci cum facem faţă greşelilor şi ce învăţăm din ele.

7. Nu te teme de schimbare. Dacă te simţi rău înseamnă că ceva în viaţa ta merge prost. Trebuie schimbat ceva. Bineînţeles, schimbarea aduce după sine adaptarea la un nou model, învătarea unor comportamente noi, sau chiar oameni noi, locuri noi, situaţii noi. Toate acestea pot genera panică.

8. Nu fugi de probleme prefăcîndu-te că nu există. Nu faci decât să le înghesui în subconştient de unde o sa explodeze cînd ţi-o fi lumea mai dragă

9. Nu gandi negativ, rezistă tentaţiei! Când ai o stare proastă vei avea tendinţa să vezi peste tot în jurul tău numai lucruri rele. Zicala “Un rău nu vine niciodată singur”  nu are o bază reală ci este doar rezultatul amplificarii emoţiilor negative. Este doar o stare, este doar o problemă, o să treacă. Impune-ţi să te concentrezi asupra lucrurilor frumoase şi să le ignori pe cele urîte.

10. Nu rupe legatura cu prietenii tăi doar pentru că treci printr-o pasă proastă. Uneori există tendinţa de izolare atunci cand te simti rău, dar asta e cea mai proastă decizie pe care ai putea să o iei. Chiar dacă nu te simţi în stare, ieşi la un film, ieşi la plimbare, ieşi din casă. Izolarea te face să te afunzi si mai mult in butoiul cu melancolie.