1. Ia-ţi ceva frumos – o mărgeluţă, un cerceluş, o prostie ieftină care îţi înseninează ziua.

2. Bea ceva pufos – un frappe cu multă frişcă sau un Pina Colada. Savurează-l şi fă să simţi că e ceva special.

3. Rupe-te o zi din cotidian – du-te într-o excursie, stai undeva peste noapte, o să te simţi ca nou.

4. Creează-ţi o serie de mici reuşite: rezolvă un sudoku, propune-ţi să alergi jumătate de oră şi îndeplineşte-ţi obiectivul – toate astea o să-ţi împingă încrederea în tine la cote maxime.

5. Fă curăţenie în casă – când te concentrezi pe toate detaliile unui dulap dezordonat  e mai greu să te gândeşti la cît de prost ţi-a mers în ziua/săptămîna respectivă.

6. Încearcă ceva nou, ceva ce nu ai face în mod obişnuit – de la o ţinută nouă până la un nou drum spre casă, de la o activitate nouă (de exemplu meditaţia) pînă la o chestie “nebunească” – de exemplu a oferi o floare unei băbuţe pe stradă. Sunt lucruri care te scot din tiparele zilnice şi care, cu cantitatea mică de adrenalină pe care o generează, te fac să te simţi mai bine.

7. Ieşi cu un prieten care trece prin aceeaşi stare ca şi tine, dar în loc să ieşiţi la bere şi să vă plângeţi unul altuia de milă, încearcă să joci rolul persoanei puternice. Încearca să îţi susţii şi să-ţi încurajezi pe prietenul, să găseşti motive pentru care viaţa e frumoasă şi pentru care perioada proastă o să treacă repede. De fapt tot discursul e pentru tine, dar e ciudat sa ţi-l repeţi singur în casă. Îin plus e mişto ca, în timp ce te vindeci tu, să ajuţi si o altă persoană.

8. Joaca-te cu un copil sau cu un animăluţ. Participă cu toată fiinţa ta la jocul lui şi trage-ţi energia pozitivă care iţi trebuie din latura ta copilarească

9. Începe un jurnal si analizează-te in detaliu. Cu cât descoperi mai repede problema principală şi problemele de adâncime, cu atât mai repede ştii ce să faci ca să le rezolvi.

10. Scrie pe blog un post intitulat “10 lucruri pe care poti să le faci ca sa ieşi dintr-o depresie usoară” şi aplică-le pe toate! Garantat o să meargă

Deşi poate părea o banalitate pentru mulţi, aceasta este o hotărâre destul de dramatică pentru mine, pentru că este împotriva naturii mele. Să mă explic: din cauza meseriei, a personalităţii mele sau a experienţelor prin care am trecut tind să fiu mai optimistă decat restul populatiei. Unii ar zice chiar ca sunt chiar prosteşte de optimistă.

Când, în clasa a 12-a m-am hotărât să îmi schimb brusc domeniul şi, de la un liceu de mate-info am vrut sa dau la o facultate de umane, profesoara mea de filosofie (materie pe care trebuia să o învăţ în 3 luni ca să intru la facultate) m-a anunţat că am o şansă la 1000 să reuşesc. Credeţi că m-am supărat pe ea? Am ieşit în oraş şi am dat de băut, sărbătorind faptul că am o şansă (era o scena in “Tăntălăul şi Gogomanul, tot în genul ăsta)

Gata, m-am hotarat sa recunosc: tin cura de slabire. Ma trezesc in fiecare dimineata la 5 jumate si ma duc cu tata la alergat, cu bicicleta sau pe munte. La 8 mananc un bol de musli cu iaurt, la pranz salata, beau 2 litri de apa pe zi si numai sucuri naturale. Ei, mai gust din cand in cand si cate o ciocolata sau putina cola, ca doar suntem oameni, nu nazisti

Da, romanii sunt rai. Exista o gramada de rautate gratuita, iar cu cat orasul este mai mare, cu atat incidenta rautatilor gratuite creste – e o chestie de statistica.

Dar uneori oamenii iti inseala asteptarile. In bine. Uneori iti arata ca nu esti singur in univers si ca s-ar putea ca, daca pici pe strada, cineva sa-ti intinda o mana de ajutor.

Scena 1: Moldoveanca in masina, la semafor. 70 de secunde pana la verde. Pe trecerea de pietoni verde, pietonii trec. Un nene cu mapa biznis si guler alb se grabeste si el sa treaca…vine in fuga de pe trotuar ca sa prinda verde si cand face primul pas de pe trotuar pe strada, calca cu zgomot intr-un canal. Canalul nu se tinea prea bine, saracul om era sa cada in el. S-a clatinat putin, dar a aterizat in loc sigur. In schimb canalul, deranjat de piciorul omului, s-a strambat mai tare decat era, astfel incat urmatorul om care ar fi calcat in el s-ar fi dus in gaura.

Tocmai am avut un moment de AHA si mi-am dat seama de ce foarte multe lucruri merg prost in tara asta (ceeeeeeeee cliseeeeeeeeuuuuuuu)

Romanii sunt rai. E vorba de o rautate profunda si absolut gratuita. Chiar cand nu are motive sa fie rau, romanul tot rau este.

• O fi vorba de traume din copilarie? (copilaria natiei sau a individului, nu stiu)
• O fi vorba de un comportament preventiv? (a ajuns la paranoia si atat de mult se teme sa nu i se faca rau, incat face el primul, macar sa aiba orgoliul ca a fost primul)
• O fi in contextul unei violente crescute a societatii globale?
• O fi din cauza unui cerc vicios in care am intrat si nu putem iesi? (copilul isi vede parintii rai, creste mare, se face si el rau)