Murdara, urata, rautacioasa, birocratica. Ce, asteptati din partea mea un post cu “tara noastra cea mandra si frumoasa”? Pai hai s-o luam pe puncte, ca la scoala!

1. Taica-miu m-a avertizat sa nu ma sochez cand intru in tara, pentru ca romania e mai saraca decat acum un an. Asa ca nu m-am socat din cauza saraciei. Dar m-a socat mizeria. In scurta mea experienta de viata am invatat ca nu trebuie sa fii bogat ca sa fii curat si ordonat. Nu trebuie sa fii bogat ca sa iti strangi pungile de plastic si galetile de muraturi pe care le tii in geamul bucatariei tale din blocul comunist, sa te vada vecinii. Nu trebuie sa fii bogat ca sa te abtii sa faci din curtea casei tale groapa de gunoi, sau ca sa cauti o toaleta atunci cand te taie, in loc de a folosi primul colt de strada care iti iese in cale. De fapt, unii dintre cei mai saraci oameni pe care i-am cunoscut eu erau si cei mai curati. Pe vremuri, am intrat in case atat de saracacioase ca aveau pamant pe jos. Ei, pamantul ala stralucea de curatenie. Asta nu se mai intampla acum. Luam in brate “saracia” asta proverbiala a romanilor (“nu avem salarii ca in vest”, “guvernantii ne fura”, etc) si cu asta ne scuzam ca suntem unul dintre cele mai imputite popoare din europa. Romania este singurul loc din Europa asta unde, la fiecare dus iese negru din parul meu (si fara a fi vopsita). De ce? De praf! Nu poti sa mergi pe strada fara sa te izbeasca “parfumul” de transpiratie al vreunui roman verde, probabil prea sarac sa-si cumpere un sapun de 1 leu. Am vazut masini atat de inglodate de mizerie, incat probabil ca n-au mai fost spalate de cand au iesit din fabrica, acum minim 15 ani. Nu zic “hai sa vopsim blocurile alea mancate de rugina”, ca asta presupune evident bani. Dar cand, la rugina aia, tu adaugi si chilotii pusi la uscat la geam, in mijlocul orasului, deja nu mai tine de saracie ci de bun simt!

2. Si apropos de saracie! Am auzit de 100 de ori, din 50 de surse diferite, cat de saraca a ajuns romania. Dar realitatea “din teren” contrazice flagrant afirmatia facuta la bere. La un moment dat mi-am dat seama ca nu vorbim aceeasi limba. Mie cand imi spui “sarac”, eu ma gandesc la definitia din dictionar, si anume ” Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții”. Ei, oamenii care imi povestesc cat de sarac a ajuns romanul nu au in vedere definitia din dictionar, ci folosesc cuvantul “sarac” ca opus al cuvantului “risipitor”, fara sa se refere neaparat la “lipsa bunurilor materiale necesare vietii”. Pur si simplu, acum cativa ani, lumea era obisnuita sa faca o risipa grosolana. Acum cand risipa grosolana nu mai e posibila, au trecut la risipa medie, si se plang ca sunt saraci.

Mergeam ieri pe strada si deodata vad pe partea cealalta o colega de facultate, Maria. O strig, traverseaza pana la mine, ne tucam, ne imbratisam si intram la o cafea sa stam de vorba. “Faaaaatah” zic “Ce mai faci tu fata? Ce-ai mai facut, cum ti-e viata?“. “Pai ce sa fac” zice ea, “M-am maritat imediat dupa facultate, sunt foarte indragostita de el, e bine, avem o afacere, etc“. In timp ce-mi spunea ea toate astea eu rumegam la cafeaua mea si ma gandeam la cantecelul ala englezesc “First comes love, then comes marriage, then…then….” hmm… ce vine dupa casatorie????

Si deodata imi pica fisa si ii spun: “Fata auzi? Da tu esti cam grasa“. “umm…Poftim????” intreaba ea prinzand culoare in obraji. “Pe bune fata” zic io. “Esti cam grasa, adica uita-te la mine cum arat; uita-te si la sora-ta ce bine arata. M-am intalnit si cu fosta noastra colega Marilena, si ea arata super bine. Numai tu ai ramas asa grasa“. Saraca mea Marie deja era bej-verzui in obraji. “Pai…” zice ea, “stiu ca voi ati slabit si eu am ramas grasa. Dar ce sa fac, cand o sa slabesc o sa slabesc, e ok, unii ajung sa slabeasca dupa mai multe incercari, la mine nu merg dietele obisnuite“. Eu o privesc cu ochi neincrezatori. “Fatah” zic “dar asta cu dietele e o prostie crasa! Tot ce trebuie sa faci e sport, sport sport. De 3 ori pe zi numai sport. Alergi, dai la bicla, plimbi catelul. Si o sa vezi cum intr-o luna se topeste grasimea ca prin minune“.

Maria mea tinea ochii in jos si tot mesteca in cafea…. S-a lasat o tacere de vreo 5 minute intre noi. La un moment dat, ridica ochii din cafea si imi zice: “Mai, stii… eu de fapt am dezvoltat o problema de sanatate. Am probleme cu tiroida. Nu imi ameninta viata, dar din pacate oricat sport fac, orice dieta tin, nu reusesc sa slabesc. Din cauza asta sunt foarte complexata de corpul meu. Imi doresc foarte mult sa arat ca voi, sa pot purta si eu o fusta scurta, sa fiu mandra de mine, sa ma simt femeie“.

Hmmmm ma gandesc eu. “Nasol fata” zic. “Auzi, da tu esti sigura ca ai problema asta cu tiroida?“. “Adica cum” zice ea. “Adica” zic eu “eu cred ca stai tu prea stresata si din cauza asta nu poti sa slabesti“. Maria face ochii mari la mine: “pai da mai, dar m-a diagnosticat un medic, am cerut si a 2-a parere, nu e ca si cum am visat eu azi-noapte boala mea“. “Lasa-ma fata cu medicii astia” zic eu, “crede-ma ca eu stiu mai bine ca am mai auzit de cazuri din astea. Tu n-ai nici o problema cu tiroida, esti pur si simplu prea stresata, daca ai sta mai relaxata si ai lasa lucrurile sa decurga de la sine o sa vezi ca o sa slabesti“. Maria tacuta isi ia geanta si scoate din ea un certificat medical si mi-l baga sub ochi. Citesc eu acolo (nu inteleg nimic) dar se vedea clar, parafa medicului impreuna cu diagnosticul.

Care ar fi motivul pentru care un om nascut si crescut in romania (si care traieste in romania) ar scrie sau ar vorbi numai cu englezisme in contextul unei audiente formate numai din romani? Ne credem mai inteligenti? Mai speciali? Mai cosmopoliti? A sti engleza a devenit o mandrie similara cu cea de a detine o diploma de doctor?

Nu ma refer la cazurile speciale, la cei care folosesc sintetizatoare vocale pentru a putea comenta pe un blog. Ci ma refer la cei care au norocul sa fie intregi la corp, dar cu mintea nu stau la fel de bine. Si nu ma refer la termenii intraductibili cum ar fi “freelancer”, “plugin”, “windows”, etc – pe astia americanul i-a inventat si cam tre sa respecti faptul ca un om a fost mai destept ca tine si sa nu-i slutesti denumirea originala.

Cel mai misto e cand vorbesti cu cate unul si in mijlocul discutiei inflacarate despre sensul vietii sau despre ploaia de afara o da pe engleza. Si nu orice fel de engleza, ci din aia cu accent rusesc si cu greseli din 3 in 3 cuvinte. Si spune, si spune, asa cate juma de ora, si eu raman masca si incerc sa-mi dau seama daca face misto de mine. Si singura chestie la care ma pot gandi nu e discutia in care ma aflu, ci cate greseli gramaticale face pe minut . Am cunoscut oameni care nu-si pot exprima sentimentele decat in lungi fraze englezesti, si oameni care au ticul verbal de a spune “you know?’, “you know?” la sfarsitul fiecarei propozitii in romana.

Sunt femeia independenta si puternica, urasc barbatii, copiii si animalele. De fapt urasc pe toata lumea care nu e ca mine, dar daca as spune asta in gura mare as ramane si fara putinele cunostinte pe care le am si cu care fac periodic sedinte de pupat in cur printre strigaturi, grohaieli si diminutive de “faataaaaaaaaaa ce fanchi iti sta cu posetuuuuuuuuutaaaaaaaaa”

Pe barbati ii urasc pentru ca sunt porci si nu stiu sa ma aprecieze la adevarata mea valoare. Adevarata mea valoare e de 10.000 de euro pe luna pentru o partida de sex in care eu stau ca scandura, casc ochii in tavan si gem de placerea gandului la urmatoarea sedinta de sopping, castigata cu sudoarea fruntii.

Pe copii si pe animale le urasc pentru ca lasa excremente in urma. Nu stiu ce e cu ei, nu stiu sa se abtina sau cum? Toata lumea stie ca ale mele miros a trandafiri salbatici de guineea deci nu se pune problema ca EU sa ofensez pe cineva. A, si nu-mi plac pentru ca balesc. Si au par. Si uneori miros urat. Si fac mizerie. Eu macar am bunul simt sa nu fac nimic din toate astea. Mie nu-mi creste par prin locuri nepotrivite, la toaleta nu ma duc (toata lumea stie ca femeile independente si puternice nu se duc la toaleta), nu ragai si nu am gaze. Nu am nici muci, unghii incarnate, nu-mi miros picioarele si nu transpir. De ce nu poate toata lumea sa fie ca mine, asta nu pot eu sa pricep eu… Cred ca de nesimtiti ce sunt…

Sunt atat de interesanta si am atatea chestii misto de spus incat din cauza asta simt nevoia sa ma imbrac cat mai colorat si sa ies in evidenta cat mai mult prin hainele pe care le port. Ah, si tocmai pentru ca am de spus atatea chestii interesante, imi place sa port lucruri care zangane – de fapt cuvintele mele devin si mai interesante daca nimeni nu le aude din cauza zanganelelor de pe mine.

Ah, si am identitate. Da. Pot spune sincer ca “identitate” e cuvantul meu preferat. Aproape la fel de preferat ca “personalitate”. Nu ca as avea habar ce inseamna “identitate” in conditiile in care ma imbrac, ma port si alerg dupa aceleasi lucruri ca 99% din restul gagicilor de varsta mea. Dar suna misto (cuvantul adica), mai ales spus din varful buzitelor mele umflate pentru poza.

Vreau ca lumea sa ma aprecieze pentru mintea mea, sunt o biznis uman (sunt intr-o retea mlm care vinde ciunga contraceptiva), dar asta nu ma impiedica sa pozez in chiloti, pentru ca o femeie de afaceri puternica stie care ii sunt asseturile, si stie cum sa avanseze in afacerea ei. Nu vreau sa am copii niciodata (din motivele enumerate mai sus), dar asta nu inseamna ca ma duc sa-mi leg trompele, pentru ca nu se stie de unde sare iepurele si nimeresc peste un mos cu bani si cu inima slaba care are o nevoie acuta sa-si lege averea de un mostenitor. Bineinteles, toate astea nu inseamna ca sunt ipocrita, doamne fereste. Sunt doar biznis uman si gandesc practic.

Acum va pup tu, va las ca ma duc la moll, poate prind o masa gratis – chiar si femeile independente si puternice trebuie sa manance, de preferat pe banii altora!

Sursa Imagine

La atelierul foto luna august e, de multi ani, cea mai ocupata luna – vin italienii. Noi ii numim “italieni” pe toti romanii plecati in strainatate care vin in august in Romania pentru a-si mai rezolva din acte. Vin sa-si schimbe permisul care expira, vin sa-si ia cu ei copii lasati in grija bunicilor (si pentru asta trebuie sa le faca pasapoarte si fotografii), etc. Partea proasta e ca aduc cu ei la pachet toata nesimtirea, marlania si huliganismul pe care il exportam noi cu atata succes in toata europa